Ştefan Gladin

Opinia criticului
 „Ștefan Gladin este un apreciat autor de film documentar și mărturia sa este cu atât mai prețioasă pentru contemporanii săi cu cât vine din partea unui profesionist al imaginii care, se știe, valorează cât o mie de cuvinte. Dincolo de acest motiv, un contact prematur cu posteritatea l-a situat pe Ștefan Gladin în imposibilitatea continuării operei sale, cel puțin temporar. Motorașul vital agresat de nenumărate ori în ultimii ani, a trebuit reparat cum se cuvine provocând autorului decizia așternerii rândurilor ce urmează. O hotărâre cu atât mai curajoasă, cu cât cineastul nu are a ne împărtăși adevăruri comode, mai ales pentru colegii săi din Studioul Sahia sau din Televiziunea Română. Mai mult Ștefan Gladin ne împărtășește cu lux de amănunte geneza celor două filme, Ziua cea mai scurtă și Să facem totul, realizate în primele luni de după evenimentele din Decembrie 1989, cu inimaginabile eforturi și riscuri pe care le-a împărtășit alături de colegii săi de echipă. Mărturie sine ira et studio amintirile autobiografice creionează cu înțelegere, simț critic, dar și umor aspecte din viața celui mai important studio de film documentar din cinematografia epocii Ceaușescu. Implicat cu aparatul în mână în evenimentele ce au dus la căderea dictaturii ceaușiste, Ștefan Gladin realizează în 1990 două opere de referință pentru cinematografia acelor ani. Ziua cea mai scurtă este considerat de Laurențiu Damian, autorul unui serios și aplicat studiu asupra documentarului românesc, drept un document marcant al anului 1990." (Călin Stănculescu)