Este prima dată când
Radu Muntean și Alexandru Baciu coregizează, cunoscută fiind colaborarea celor doi (alături de
Răzvan Rădulescu) pentru scenariile filmelor
Hîrtia va fi albastră,
Boogie și
Marți, după Crăciun. Însă, Radu Muntean a mai făcut documentar (
Și ei sunt ai noștri,
Lindenfeld,
Viața e în altă parte) înainte să debuteze în ficțiune cu
Furia.
Vorbitor dezvăluie câteva povești de dragoste ale unor oameni închiși în pușcării, pentru diferite fapte, de la furt până la crimă, însă cauzele pentru care sunt închiși rămân în plan secund sau chiar nu contează. Cei doi regizori nu sunt interesați decât de acestă nouă viață pe care cuplurile încearcă să o clădească, cu dilemele și micile lor fericiri, cu trădări și suspiciuni, cu încercările multiple și disperate de a se vedea față în față.
Fără să părăsească prea des perimetrul pușcăriilor, cei doi regizori descoperă istorii private care încearcă să limpezească misterul care învăluie poveștile de dragoste între oameni care nu se cunosc, care-și scriu misivă după misivă, luni de zile, fără să se fi văzut vreodată. Chiar personajele încearcă să-și explice cum de este posibil ca o astfel de relație să existe, să dureze și să se împlinească. În fapt, pentru fiecare dintre ei acest mecanism se cheamă speranță și recuperarea sau cultivarea minimei umanități, despre care noi, cei de afară, nu-i credem în stare. Ei bine, se scurg momente bune, chiar minute în șir, și realizezi că, de fapt, ești confiscat de surâsul, suspinul și bucuriile acestor oameni, pentru care n-ai fi dat doi bani dacă îi vedeai într-un reportaj TV, despre faptele grave pe care le-au săvârșit.
Nu cred că se cheamă manipulare ce fac Muntean & Baciu atunci când aleg să privească doar din unghiul senin și plin de nădejde al acestor oameni, ci doar o amânare sau un răgaz de gândire (și aș îndrăzni să spun de simțire, pentru că sunt câteva momente emoționante la care orice suflet încremenit cred va vibra) pe care ni-l oferă cei doi. Acest documentar îți lasă senzația unui timp suspendat pe care ți l-ai permis sau ți s-a permis, înainte de a emite niște judecăți și verdicte. Este un răgaz de umanitate și atât.
