Să scrii despre filme bune e un privilegiu, dar nu e foarte ușor. Pe filmele proaste e o plăcere să le faci praf și nici nu e complicat. Cu filmele mediocre nu prea ai de ce să-ți bați capul.
Potrivit acestei împărțeli, am fi putut ignora
Offset dacă pe genericul lui nu s-ar afla o gramadă de nume românești foarte sonore: de la
Cristi Puiu și
Răzvan Rădulescu ca scenariști la
Cristian Mungiu ca producător. Ca să nu mai vorbim despre
Răzvan Vasilescu interpretul unuia dintre cele trei personaje principale.
Acțiunea filmului se petrece în România după decembrie ’89 și este povestea unui triunghi amoros. Asistenta și amanta patronului unei tipografii hotărăște să se căsătorească cu tânărul inginer neamț venit să instaleze un offset (de unde și titlul filmului). Lucrurile par a fi pe un făgaș normal. Cei doi tineri se iubesc, tatăl fetei e de acord, familia băiatului e așteptată la București pentru a-și cunoaște viitoarea noră. Numai bărbatul cel puriu nu acceptă condiția de amant părăsit și se comportă ca atare: șantaje sentimentale asupra fetei, mizerii profesionale făcute baiatului, gesturi melodramatice demne de o telenovelă.
Dacă în scaunul regizoral s-ar fi aflat Cristi Puiu sau Cristian Mungiu,
Offset ar fi arătat cu siguranță altfel. În primul rând n-ar fi existat stridentele prezente atât în ambianță cât și în jocul actorilor. Departe de mine gândul că Bucureștiul ar fi un loc curat, frumos și civilizat, dar are și colturi interesante sau macar pitorești. Aparatul operatorului Johann Feindt se oprește însă numai asupra detaliilor sordide de la gunoaiele și gropile străzilor până la decrepitudinea casei în care locuiește eroina împreună cu tatăl ei. Probabil că în realitate regizorul Danquart si operatorul lui tocmai de asta au fost frapați, după cum în film familia germană sosită la București este oripilată de tot ceea ce vede in jur.
În al doilea rând, în mâna lui Puiu sau Mungiu actorii nu și-ar fi permis să joace atât de prost. Fie strident ca în cazul lui Răzvan Vasilescu, fie șters și neconvingător ca în cazul Alexandrei Maria Lara. Provenită dintr-o familie de actori (Valentin Plătăreanu, tatăl ei din film, este și tatăl ei din viață), emigrată în Germania de la o vârstă foarte mică, Lara e astăzi una dintre tinerele actrițe de succes ale cinematografului german. Poate pentru că e frumoasă. Dar icapabilă să transmită trăirile contradictorii pe care le cerea acest rol: o tânără femeie care își iubește logodnicul dar nu suficient, care vrea să-și părăsească amantul la care însă mai ține, care vrea să scape de ambianța sordidă din jur dar n-are nimic comun cu civilizația viitoarei ei familii etc.
Astfel,
Offset demonstrează pentru a nu știu câta oară că un scenariu nu este bun în absolut și că un film se află în mâna regizorului.
