Filmul lui
Mirel Ilieşiu,
Patru zile dintr-un an, profundă reflecţie cinematografică asupra tragediei inundaţiilor ne situase pe o anume platformă. De aici era greu să se meargă înapoi, fără repetări, fără retorisme, fără convenţii. Trei producţii ale studioului încearcă totuşi să regăsească tonul reportajului „cald” asupra evenimentului care a trezit ecouri puternice în conştiinţa noastră. Ele nu-şi împlinesc decât parţial intenţiile. Documentarul lui David Reu
Un oraş îşi caută chipul vrea să surprindă timpul reconstrucţiei care a venit după retragerea apelor. Filmul rămâne interesant prin consemnarea gestului şi a gândului oamenilor care remodelează chipul Mediaşului. Dar el nu depăşeşte limitele corectitudinii, lipsit fiind de gravitatea meditaţiei.
Convoiul lui
Al. Boiangiu este tot un reportaj, „în mişcare”, de altfel făcut cu acurateţă, asupra evenimentului. Un reportaj care la început ne reţine atenţia prin figurile expresive pe care le surprinde, dar care, pe parcurs, pierde din intensitatea emoţională. Filmul lui
Gabriel Barta Cotele apelor Dunării face eforturi să regăsească pulsul evenimentelor, dar nu are o vibraţie autentică. Ai tot timpul senzaţia că reporterul cineast n-a fost prezent atunci când trebuia. În plus, filmul este dezavantajat de culoare, care pare nelalocul ei în situaţia dată.
