Senatorul Vârtosu sosește într-o localitate montană să inaugureze o instalație eoliană și se instalează într-o fostă vilă a lui Ceaușescu, în care dormise și președintele Franței, Charles de Gaulle. Senatorul ar putea avea un sfârșit de săptămână relaxant, dacă nu s-ar trezi pe cap cu niște jurnaliști elvețieni care fac un reportaj în zonă. Vârtosu vrea să fie amabil cu presa, căutând, în același timp, să ascundă lucrurile pe care aceasta nu ar trebui să le afle niciodată.
„Mircea Daneliuc nu mai caută. El găsește. Revine în pas alergător acolo unde se mișcă precum puțini alții, acolo unde forța subversivă a realității atâta așteaptă, să i se croiască drumul către ecran,”
Magda Mihăilescu despre
Senatorul melcilor (Adevărul).
Prezentat în premieră mondială la Cannes în 1995, cu
Dorel Vişan,
Cecilia Bârbora,
Clara Vodă și
Florin Zamfirescu în rolurile principale,
Senatorul melcilor este „o analiză vehementă a prăbușirii noastre morale şi spirituale din aceşti ani” (Mircea Dumitrescu). Având puternic impregnat stilul acid și militant al inconfundabilului Mircea Daneliuc,
Senatorul melcilor arată „simțul umorului regizorului, care dezvoltă întâmplările de zi cu zi în ironii halucinante și este mai negru decât negrul însuși” (Edna Făinaru). Filmul face parte din ceea ce
Lucian Georgescu denumea (alături de
Patul conjugal și de
Această lehamite), „trilogia scârbei” (
Altă dată, adică niciodată - în vol. colectiv, Polirom, 2010). Filmul descrie gena răului unei națiuni care nu se poate ridica din mocirla compromisului moral comun. Aici, Daneliuc este la fel de „comic” pe cât este Caragiale în
Scrisoarea: sentință sumbră mascată de comicul de situație și de cel verbal, condamnare fără apel la decenii sau, poate, secole de penitență; nota de plată este înmânată însă generațiilor viitoare.
Detalii:
Cinepub.ro
