Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



„Pantoful Cenuşăresei” – Pro sau contra?


     E adevărat, Pantoful Cenuşăresei nu este Noaptea furtunoasă. Dar pe Jean Georgescu îl regăseşti şi-n această ultimă comedie. Îl redescoperim în felurite gag-uri, în modul delicat în care dezvoltă o idilă, în farmecul unei scene de revistă. Pantoful rămâne — cum remarcă şi cronica — un recital, cu momente frumoase şi momente mai puţin frumoase, cu episoade de virtuozitate, dar şi cu locuri comune. Filmul lui Jean Georgescu are parfumul cinematografului de altădată. E povestit cu sufletul, e sentimental chiar. Pantoful este nu numai un film plăcut de văzut, dar şi plăcut de auzit. Foarte bună muzica lui Mălineanu. Sunt sigur că va fi fredonată la ieşirea din sală. Am reţinut şi prospeţimea chipului loanei Pavelescu. Este, cred, cea mai promiţătoare actriţă nonprofesionistă lansată în ultima vreme. (Alexandru Racoviceanu)
 
     Jean Georgescu îşi stăpâneşte meseria, filmul are o graţie desuetă, haz, e inegal însă şi nu scapă de poncife. Debutul loanei Pavelescu se cuvine remarcat. Cum se vede, sunt de acord cu observaţiile lui Valerian Sava, dar nu m-aş fi grăbit să vorbesc de „recital regizoral”. (George Littera)
 
     Nu mi se pare atât de deconcertantă semnătura lul Jean Georgescu pe genericul unei comedii muzicale. Cu atât mai mult cu cât recunoaştem în această comedie revuistică stilul, pe care îl apreciem şi iubim, de „cinema de demult”, al regizorului. Dar dacă în acest de demult stă farmecul admirabil al unor secvenţe şi puritatea nealterată a unor gag-uri verbale şi vizuale, tot de acest stil sunt însă prăfuite unele momente, iar cronica ar fi putut cita în acest sens întâlnirea Mira — Titus de la spital, cozeriile amicalo-sarcastice ale soţiei dirijorului cu doctorul şi altele.
     Cu Pantoful Cenuşăresei, Jean Georgescu a făcut totuşi un dar filmului nostru de mâine: acela de a fi descoperit o actriţă în loana Pavelescu. Neprofesionistă, ea a arătat, pe lângă farmec personal, mai mult profesionalism în măsura tonului şi spontaneitatea gestului decât multe actriţe care se consideră consacrate. (Adina Darian)
 
(Cinema nr. 10, octombrie 1968)

Tags: adina darian, alexandru racoviceanu, cronica de film, george littera, pantoful cenusaresei film, pro sau contra

Comments: