Toată seara de sâmbătă, de la Verde Stop Arena, va fi dedicată muzicii sub o formă sau alta. După ceremonia de premiere, începând cu ora 18.30, vedem filmul Latcho Drom, al inconfundabilului Tony Gatlif. Cu acest hibrid îndrăzneț între documentar și musical, cineastul trasează parcursul istoric al romilor prin lume, pornind din civizilația-leagăn (India, Rajasthan), trecând prin Egipt și Turcia, apoi prin Balcani și ajungând într-un final în Franța și Spania. Iar apoi, de la ora 21.00, va avea loc concertul de închidere One World Romania #13, alături de formația Taraf de IMPEX, în cadrul căreia colaborează muzicieni lăutari cu muzicieni care au studiat muzica clasica, rock, electronică și alte stiluri zise „vestice”.
- Funeralii de stat - Merkato Kultur, ora 20.30
|
|
Moscova, martie 1953. Coloane întregi de oameni așteaptă la rând pentru a aduce un ultim omagiu defunctului conducător sovietic. O voce tandră de bărbat răsună din difuzoare, învăluind mulțimea cu vorbe de dor și regret pentru cel dispărut. Niște muncitori cocoțați pe o schelă privesc la portretul imens al dictatorului, levitând deasupra lor decorat cu stegulețe roșii. Serghei Loznitsa recompune abil tabloul absurd al înmormântării lui Iosif V. Stalin, un eveniment rămas în istorie nu numai datorită grandorii, ci și pentru că, în fond, vorbește despre mecanismul fricii, despre felul cum fantoma stalinismului a stăruit în lume multă vreme după dispariția celui care l-a instaurat.
- Ceea ce nu ucide - Cinema Elvire Popesco, ora 20.30
|
|
Ada a scris despre experiența trăită la vârsta de 19 ani, când a fost violată de trei ori de către un bărbat cunoscut de ea, fără a îi opune rezistență. Cunoscând-o, Alexe Poukine a realizat că multe dintre cunoștințele ei trecuseră prin experiențe similare - violul nu este, neapărat, ce ne imaginăm de obicei. Dar cum putea vorbi despre aceste experiențe fără a îi expune pe Ada și pe ceilalți? Alexe le-a sugerat, astfel, prietenilor săi să interpreteze textul scris de Ada, dându-le libertatea de a adăuga orice alt element le-ar fi trecut prin minte legat de propriile experiențe. Această propunere le-a deschis calea către propriile reflecții, către propriul discurs, într-un cadru sigur. Și au reușit să fie incredibil de sinceri, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei au recunoscut că se poate să fi fost ei înșiși în pielea violatorului.
- No Home Movie - Institutul Balassi, 20.30
|
|
Ultimul film realizat de Chantal Akerman înaintea dispariției sale, No Home Movie revine la o serie de teme și de motive importante pentru întreaga operă a cineastei. La o primă vedere, am fi tentați să înțelegem filmul drept un tribut adus mamei, a cărei sănătate se deteriorează pe măsură ce narațiunea avansează. Și, cu siguranță, că insistența și curiozitatea cu care Akerman o filmează stau mărturie pentru aspirația acesteia de a conserva cât mai mult din persoana cuiva care se apropie vizibil de momentul extincției. Însă, dincolo de fascinația cu care privim interacțiunile candide, pline de sincope cotidiene, ale celor două, devenim conștienți, treptat, de o a doua prezență, a absenței, tot mai accentuată pe măsură ce  vitalitatea protagonistei se estompează.
Detalii: OWR |
|
|
|
|
|
|
|
__large.jpg)
