N-ar fi prima oară când intențiile autorului n-ar corespunde cu opera finită. În cazul de față e vorba de un film TV de Dumitru Puși Dinulescu, conceput inițial drept episodul pilot al unui posibil serial. Rara avis în peisajul nostru televiziv, ceea ce ar invita la o privire critică... concesivă. Dar nu ar fi o soluție pentru că nimănui nu i-ar servi o analiză superficială. Și, în primul rând, prozatorului convertit la regie, care amintește că s-au scurs „13 ani de absență de pe ecrane și din edituri”. Păcat, fiindcă în acest răstimp se pare că înaripatul umor absurd i-a devenit cam pedestru. Oricum, schimbarea „uneltelor” îl direcționase spre un anume sentimentalism nu tocmai adecvat vremurilor de azi pe care și-a dorit să le surprindă.
Culmea este că atunci când a demarat filmările, Dumitru Dinulescu știa exact ce riscă și-și stabilise chiar o tactică de apărare pe care merită să i-o cunoască și telespectatorii. Citez dintr-un interviu nepublicat, pe care mi l-a acordat pe platourile televiziunii în 1995: „Nu trebuie să râdem oricum. Nu va fi o comedie cu grimase, ci de caractere, de moravuri, dar și cu pericolele foarte reale ale acestor personaje de așa-zisă tranziție în care «se joacă tare»“.
În ciuda faptului că a avut parteneră și o scenaristă cu un deosebit simț al replicii, și o distribuție bogată, personajele se aglomerează în prim plan cu evoluții ostentative, înregistrate ca atare într-un fel de improvizație perpetuă, care — în absența unui montaj alert — amplifică senzația de plictis. Pentru că, în loc să funcționeze hazul enorm în prezentarea detaliilor, acționează kitsch-ul în stare pură care, din element incriminat, a devenit solvent anihilator.
Și dacă ați ști ce amuzant îl vedea prozatorul Dinulescu pe propriul său personaj. Regizorul la vremea filmărilor: „Cum voi înfrunta kitsch-ul unui astfel de subiect? Caragiale, Mazilu și cu... mine dialogăm deschis cu prostul gust! De aici și teama de comedie! Nu există decât o singură cale de atac urmând exemplul lui Cervantes, luptător antikitsch și avant la lettre care a lovit în plin moda romanelor cavalerești”.
