Cronica personajului secundar
Generația '70 a regizorilor de film, în ofensivă! Dan Marcoci, ca şi
loan Carmăzan au delegaţia de a spune ceva interesant, proaspăt, din unghiul experienţei şi sensibilității lor. Drumul lung şi spinos al spusului, bine articulat cinematografic prin opţiuni estetice proprii îi aşteaptă. Au pornit cu dreptul.
Regizorul — coscenarist alături de
Nicolae Țic — ne propune un film onest, cald, tonic, cu priză directă la publicul tânăr, un film cu text dar şi subtext, prin văditele tentaţii de metaforizare. Se forează pe nesimţite, cu francheţe și fină ironie în adâncul întrebărilor vitale, pe care şi le pun unii tineri, dar şi a nevoii de a li se răspunde adevărat, direct, „fără efort”.
Mult mai de preţ e iubirea rimează ironic cu titlul unui şlagăr bine cunoscut „Banii nu aduc fericirea” şi, ca urmare, eroina decolează în trama filmului sub semnul norocului celor o sută de mii de lei, câştigaţi la Loto. Dar chiverniseala este neatingătoare de suflet şi ideal. Tânărul inginer Victor (
Dinu Manolache) colocatar întâmplător (o nouă coincidenţa fericită a scenariului?!?) rămâne insensibil la ascensiunea strict carieristă oferită ca viitor „dar de nuntă” de logodnica sa, Liliana, aflată la umbra unei bunăstări materiale de invidiat, dar departe de a-şi găsi şi păstra fericirea, refuză, totodată şi o ofertă de serviciu, de-altfel foarte avantajoasă?!?
Un personaj secundar, locotenentul de miliţie, cu ochii lui albaştri, perfect asortaţi cu uniforma şi ton calm, baritonal, devine un modern deus ex machina al conflictului psihologic, ajutând-o cu discreţie pe Emilie (
Rodica Negrea), să-şi depăşească criza şi să-şi găsească propriul său drum. Maieutica adevărului relevat în discuţia eroinei cu reprezentantul ordinii publice defineşte un raport social îmbogăţit calitativ. Căutarea prin joc a identităţii interioare a fetei, remarcabilă investigaţie psihanalitică, aruncă o lumină tonifiantă asupra relaţiei direct umane anchetator-anchetat. Afară plouă. „Mă cheamă Bică”, spune tânărul locotenent şi ochii îi zâmbesc umezi, înţelegători. Actorul se numeşte
Marian Râlea. Are la activ o remarcabilă creaţie în
Buletin de București (Americanul). Figura deschisă, încălzită din când în când de un zâmbet încurajator, gesturi hotărâte, bărbăteşti, siguranţă şi stăpânire de sine. Într-un cuvânt personalitate. Şi este deplin convingător.
Deci, recapitulând prin asociații de cuvinte şi sensuri: dragostea se cheamă Victor; Victor de la „victorie”, victoria comună a tinerilor în căutarea solidară a rosturilor lumii în care trăiesc.
