Un fel de „dragoste la zero grade” adie în cinematografia românească. Cu o săptămână în urmă, CNC punea la dispoziție un voluminos dosar cu stadiul unor verificări financiare la studiouri, cazuri de concurență neloaială, vânzare ilegală a unei copii a filmului
Columna în străinătate. Printre incriminați ―
Mircea Daneliuc,
Sergiu Nicolaescu,
Dan Pița și
Constantin Vaeni. Înaintea prezentării filmului
Liceenii în alertă, regizorul seriilor precedente,
Nicolae Corjos, afirma într-o declarație: „gestul lui Sergiu Nicolaescu de a decreta schimbarea regizorului ce a făcut cel mai mare succes cinematografic românesc în ultimii ani, (...) nu se poate numi decât invidie necontrolată, abjecție, crimă premeditată.” (În paranteză fie spus, aici succesul echivalează doar cu numărul de spectatori, uitate fiind
Balanța, Hotel de lux, Patul conjugal).
Că mai sunt și lucruri frumoase în cinematografia românească o demonstrează faptul că azi la ora 18, la Sala Eforie, sunt serbați
Lucian Pintilie și
Sergiu Huzum, pentru cele șase decenii de viață, pentru
Reconstituirea și, mai ales, pentru voința de a face noi filme. Și tot dătător de optimism este și Festivalul internațional al filmului studențesc, organizat de DaKino, undo, sunt sigur, vom descoperi o nouă generație de cineaști, poate mai buni manageri, poate mai puțin sensibili la dihoniile din breaslă.
Dar să revenim la
Liceenii în alertă premiera cu scandal a săptămânii. Nu se poate nega succesul de public al filmelor semnate de Nicolae Corjos (
Liceenii, Declarație de dragoste, Extemporal la dirigenție, Liceenii rock'n'roll). Vidul tematic, prospețimea echipelor de interpreți, accesibilitatea poveștilor, precum și o situație concurențială precară au propulsat aceste filme în vârful topurilor de spectatori.
Cu aceste atu-uri, echipa de creatori (N. Corjos, G. Șovu, plus M. Opriș) a purces la fabricarea unei noi serii care, acceptată la Studioul Star (director S. Nicolaescu) a fost totuși condiționată ca intrare în producție de schimbarea regizorului. Scenariștii au acceptat pentru a-și primi mai repede onorariul. Dar acest onorariu a fost primit și pentru decupajul regizoral semnat de N. Corjos, care afirmă că „Mircea Plângău a facut câteva modificări cosmetice la decupajul regizoral pe care l-a primit spre lectură.” În final, filmul este realizat de M. Plângău și prezentat la Festivalul filmului de la Costinești, unde, firesc, a fost ignorat de juriu, dar și de spectatori. Fiindcă, dincolo de conflictul N. Corjos – S. Nicolaescu, rezultatul final, adică filmul contează. Or, el nu este departe de aprecierea lui N. Corjos ― „un debut regizoral penibil”.
Polițiști și milițieni, haiduci și liceeni au hrănit cu o încăpățânare demnă de cauze mai bune, în diferite perioade, filmul românesc. Stăruitorul apel la rețete deja consumate (haiduci și liceeni, chiar dacă s-au maturizat) a cauzat și eșecul peliculelor
Doi haiduci și o crâșmăriță și
Liceenii în alertă exact acolo unde se afla publicul căruia îi erau destinate, adică la Costinești. Filmul semnat de M. Plângău, are o linie parodică vizând momentul de succes al serialului
Twin Peaks, altoit pe o firavă însăilare de întâmplări, multe testate ca show-urile „vesele” ale televiziunii noastre, care au de toate, mai puțin umor. Or, doar asemănarea fizică a actorului Cosmin Șofron cu Kyle MacLachlan, sau anemica intrigă polițistă ce duce la anihilarea unui contrabandist, susținută fără ritm de voite imagini spectaculoase, împrumutate din filme americane, dar făcute pe românește, adică cu o mare economie, nu salvează filmul de mediocritate.
P.S. Problema paternității decupajului regizoral ține de proprietatea intelectuală, unde încă vidul legislativ e desăvârșit.
