Ion Caramitru, 9.03.1942-5.09.2021

”O discuţie realistă, de bun augur, cu re­zultate, despre problemele intime ale sce­nariilor noastre, ar trebui «a priori» să aibă o acoperire în banca interesului general pentru calitatea şi eficacitatea acestui gen de artă atât de controversat pe probleme de gust, stil şi box-office. Spun «a priori», pentru că o industrie de spirit, cum este cinematografia, trebuie — înainte de a-şi rezolva problemele tehnice, de produc­ţie, de plan, de distribuire — să-şi ono­reze calitatea de artă cu specific precis, cu aspiraţie nobilă de a oglindi oameni vii, cu tot ce au ei mai adevărat, mai curios, mai tragic, mai subtil. Indiferent dacă per­sonajele sunt figuri istorice cunoscute sau tipuri contemporane — ca să luăm în consi­deraţie numai două ipostaze de interes tipologic — ele trebuie în mod necesar recreate, readuse în interesul contempo­ran, prin trăsături de caracter şi situaţii care să scoată în evidenţă nu un tip de mucava, ci un om viu, adevărat, împovărat de răspunderea propriului destin în faţa istoriei.
     Grea sarcină şi frumoasă, dacă aceste personaje vor fi create cu grija poetului care-şi şlefuieşte versurile, cu talentul omu­lui de meserie care ştie «cum» şi «de ce» se mişcă un personaj pe pânză, «cum» şi «de ce» deschide gura şi vorbeşte.”, spunea Ion Caramitru în 1979, pentru Revista Cinema.