Fată... Băiat... Pescăruş... Mare... Fotografie... De la aceste cinci elemenle disparate a pornit „aventura coregrafică” a lui
Gheorghe Preda, tânăr regizor recent absolvent al ATF, dar deja cu o serie de scurtmetraje memorabile extrem de diferite şi tematic, şi stilistic:
Cântarea cântărilor — hazoasă parabolă cazanieră;
Lumina din jurul trupului — portretul unui mare regizor nonconformist, Aureliu Manea;
Apocalipsys cum figuris — despre universul interior al unui original artist plastic, Marcel Chirnoagă;
Urechea — alegorie a opresiunii totalitariste;
Madame Bovary — tragi−comedie conjugală.
După ce a acceptat generoasa ofertă de debut a Departamentului de Film al TVR, soldată însă cu un metraj mediu neinspirat,
Lumina — o convenţională tratare a unui anost subiect, Gheorghe Preda a primit oferta realizatoarei Silvia Ciurescu de a regiza un film coregrafic. S-a lăsat la latitudinea cineastului să conceapă scenariul, după care s-a elaborat coregrafia propriu−zisă.
Imaginea aparţine altui tânăr absolvent de talent, Cătălin Gabor, şi este de o frumuseţe aparte. Poate şi datorită faptului că pasiunea protagonistului (Mihai Mihalcea) este fotografia, aşa cum protagonista (Sevil Baubec) există prin dans. Întâlnirea lor se produce undeva la malul mării, în vecinătatea unei epave şi în compania unui pescăruş. Ea închipuie pe nisip din linii geometrice un labirint care-i sugerează angoasele. Descoperind-o astfel pe plajă, el o fotografiază, developând apoi detalii zeci. O senzuală tensiune conflictuală se iscă din trăirile lor emoţionale induse în plastica fluidă a fiecărui cadru.
Un film „de stare”, de o mare poezie.
