Când criticul
a denumit un decor sau un costum «frumos», a subînțeles că i-a plăcut acest decor sau costum, l-a găsit adecvat. Nu cred, tovarășă
Ileana Oroveanu, că este greșit acest mod de exprimare. În legătură cu stilizarea, nu înțeleg de ce unitatea de stil și stilizarea se exclud. Când stilizarea e defectuoasă, atunci e normal că opera de artă nu va avea unitate de stil, dar dacă reușește, cele două noțiuni pot fi comparabile, nu se exclud.
Apoi dacă este să judecăm impresia pe care ne-o face, din punct de vedere estetic, respectarea abuzivă a epocii, dați-mi voie să cred că nu respectarea, ci cunoașterea este importantă pentru artist. El trebuie să știe de unde pleacă și până unde are voie să transforme. În acest sens,
Miruna și
Radu Boruzescu sunt doi artiști excepționali. Se poate că Ileana Oroveanu a copiat mai exact datele epocii în filmele pe care le-a realizat, dar mie mi s-au părut mai «frumoase» costumele din
Mihai Viteazul sau
Cu mâinile curate.
Tonul invectiv aproape cu privire la decorurile din
Felix și Otilia nu face decât să arunce o umbră asupra sincerității punctului dumneavoastră de vedere. Că decorul i-a lăsat o impresie de morbiditate, se poate, aceasta a fost intenția noastră; în cazul casei lui Costache, toată lauda pentru scenografi. Căutați mai exact sensul noțiunii de «morbid» în dicționar și ne veți da dreptate. Sau recitiți romanele lui Călinescu. Poți să le contești orice filmelor
Felix și Otilia sau
Cu mâinile curate, dar să te legi de decoruri sau costume, aici înseamnă chiar să cauți cu orice preț nod în papură.
Columna și
Săgeata căpitanului lon sunt, după părerea domniei sale, exemple chiar optime ale sectoarelor despre care vorbim?
