„Dacă îmi duc gândul înapoi, spre debutul meu în regia de film, sau al colegilor mei de timp sau de generație, și încerc să compar nivelul de la care încep astăzi cei din generația căreia îi aparține Alexa Visarion, nu pot să nu fiu emoționat, constatând că pornirea celor de azi se reazemă pe o acumulare latentă mult superioară de cunoștințe și de înțelegeri intuitive și conștiente.
Depășind o epică cinematografică simplă, filmul lui Alexa Visarion, straniu și adevărat, certifică o concepție artistică unitară. Incandescenta intensitate a stărilor personajelor cuprinde întreg ecranul, imprimând oamenilor, peisajului, decorului o tensiune specifică, aleasă, dorită, obținută prin poziția artistică ce determină universul filmului până la saturare. Prelungind în propria sa limbă elementul uneori naturalist și alteori realist-expresionist al nuvelelor lui Caragiale, împrumutând această culoare literară din „Năpasta”, regizorul extinde aceste nuanțări stilistice literare în specificul artei cinematografice, găsindu-le un echivalent, o traducere contemporană tulburătoare atât ca intensitate și ritm, cât și ca amploare și complexitate de gândire.
Astfel, Înainte de tăcere își găsește stilul său, propriu și bine definit, anunțând prin caracteristicile sale contururile personalității regizorului de film Alexa Visarion.” — Liviu Ciulei
„Nu știu ce va spune publicul despre Înainte de tăcere; știu însă că filmul s-a „născut” într-o atmosferă de creație autentică, pe care o poți dobândi și impune — mai ales la prima prezență pe platouri — numai atunci când ai ceva important de spus.
Salut, deci, în persoana lui Alexa Visarion, nu numai un talent cu care se îmbogățește cinematografia noastră, ci în primul rând o conștiință artistică veritabilă, un creator obsedat nu de limbaj, ci de sensuri, de adâncimea și forța gândului conținut în opera sa. Salut, deci, opțiunea pentru cel mai fertil, dar și cel mai greu dintre posibilele drumuri în artă...” — lon Bucheru
