De o bună bucată de vreme, pluteşte în aer ideea unui film despre Păcală. În sfârşit, acest film a intrat în producţie. În curând vor începe filmările. Puţin înainte de începutul lor, am încercat să aflăm de la trei dintre principalii lui autori — regizorul
Geo Saizescu, operatorul
George Cornea şi interpretul principal
Sebastian Papaiani — cum va arăta Păcală.
Geo Saizescu: Nenorocirea este că vă aşteptaţi să vă povestesc ceva cu haz. Noi trebuie să avem haz pe peliculă, nu în interviuri. Important este că cinci persoane — cei trei aici de faţă, plus scenaristul
D.R. Popescu şi scenograful
Virgil Moise — au visat ani de zile la acest film. Acum visul e pe cale de împlinire.
Păcală va fi o comedie lirică şi satirică în acelaşi timp. Trebuie să împletim aceste două elemente, pentru că Păcală este, în fond, un poet al naturii româneşti, o existenţă mitologică. Şi totuşi om: cu o fire lirică, cu acţiuni violent satirice.
Mă gândisem la un moment dat să nu vorbesc despre Păcală, să-l las să se nască şi să explodeze în tăcere. N-aş vrea să-I îmbâcsesc dinainte prin discuţii, să anunţ dacă va fi fată sau băiat, deştept sau prost. Desigur, ca orice bun părinte, eu voi fi tentat să spun că va fi „şi deştept, şi frumos, şi talentat, şi devreme acasă.” Dar el trebuie să-şi poarte filozofia în el, nu să şi-o extragă din declaraţiile noastre. Toată lumea se pricepe Ia Păcală. De aceea s-ar putea ca Păcală al nostru să nu coincidă cu părerile unuia sau altuia despre Păcală. Dar sperăm că va fi un personaj foarte autohton şi totodată perfect acceptabil criteriilor universale. Până una alta însă, oricât ne-am strădui, personajul continuă să-şi păstreze vizavi de noi, o existenţă independentă.
George Cornea: Desigur că niciunul din filmele pe care le-am făcut nu seamănă cu cel care l-a urmat. Şi, totuşi, nu mă pot împiedica să spun, deşi e perfect firesc, că
Păcală îmi creează probleme deosebite. Asta pentru că Păcală este un erou neobişnuit, legendar şi foarte actual totodată; realist şi totuşi purtător al unei dimensiuni de fantast şi absurd în umorul său. De aceea suntem încă în perioada de efervescenţă, de căutare, de goană după detalii. Pentru că la acest tip de umor, detaliul este capital. Se vor impune apoi nişte filmări speciale; vom ajunge poate chiar la o soluţie de combinare a desenului animat cu filmul. Nici portretele cinematografice nu-şi vor putea permite să fie oarecare. Păcală este într-adevăr ţăran, dar eu îl văd ca pe un ţăran spiritualizat. De aceea voi încerca să-i susţin această trăsătură, în mod deosebit, prin lumină. Dar mi-e greu încă să vă spun cum va arăta exact Păcală. E greu să găseşti o frază anume care să-I caracterizeze, când, de fapt, Păcală este ceva din toate aceste căutări.
Sebastian Papaiani: Pentru mine, Păcală este un spirit, o noţiune abstractă, materializată doar prin acţiunile sale; nu o dată paradoxale. Puse una lângă alta, ele vor forma un tot perfect rotund. Ca un soare. Despre soare, nu ştim decât atât, că este soare. Despre Păcală nu putem spune decât că este Păcală. Mă gândesc că ar trebui, poate, să aibă parte de tinereţe fără bătrâneţe, de viaţă fără de moarte; să nu moară decât atunci când se va cununa cu prostia. Dar cum toate acţiunile lui ţintesc la distrugerea acesteia, Păcală va rămâne, sper, un tot perfect rotund, adică fără început şi fără sfârşit. Păcală e lupta continuă, pentru că niciodată prostia omenească nu se va sfârşi; dar nici inteligenţa. Păcală este nesfârşita afirmare a ideii de a învinge. Filmul acesta este o nouă naştere a lui Păcală — deloc întâmplătoare. Păcală este — cred că am găsit — este permanentul anti-corp al prostiei.
Am interpretat şi în teatru şi în film o mulţime de personaje, dar pe Păcală nu-I pot povesti. Pentru că n-ai de unde să-I apuci. Repet, nu-i pătrat, nu-i colţuros, e rotund, ia imediat forma situaţiei în care e pus. Este ca însăşi forţa de adaptare a naturii.
