Filmul muzical

     «Cartea de faţă este dovada îndelungatei mele prietenii cu cinematograful. Ea s-a născut din pasionantul dialog «cu-mine-însumi» şi cu lumea, asupra unuia din «chi­purile» lui cele mai controversate «critic» şi mai îndrăgite «necritic»: acela musical­-coregrafic».
     Într-adevăr, Mircea Muşatescu, autorul  acestui «Filmul muzical» (Editura Meridiane, 1979; 25 000 ex.; redactor: Viorica Matei), este un bun şi mai ales adevărat prieten al acestui «gen».Adevărat, pentru că ştie că orice priete­nie trainică nu se poate întemeia decât pe respect şi cunoaştere. lar Mircea Muşa­tescu îşi respectă «prietenul», filmul mu­zical. Se vede aceasta din seriozitatea şi pasiunea cu care vorbeşte despre eI (une­ori pasiunea este o formă a respectului...). Cât despre cunoaştere, nu s-ar putea spu­ne că autorul nu-şi cunoaşte, nu s-a stră­duit să-şi cunoască bine prietenul. Mărturie stau ampla informaţie a cărţii, impresio­nanta cantitate de material (scris sau vizual) «despuiat», evidenta familiarizare cu legile «genului», cu tendinţele descifrabile, atât în unele perioade trecute, cât şi astăzi.
     Pasajele strict expozitive, de natură mai curând pur documentară, alternează cu aprecieri şi consideraţii personale, în cea mai mare parte judicioase, nu o dată ori­ginale, formulate într-un stil accesibil. Cele 13 capitole ale cărţii (Începuturi; Filmul-­operă; Filmul-balet; Filmul-concert; Fil­mul muzical în scheciuri; Filmul-muzi­cal de desen animat; Filmul biografic muzical; Filmul-operetă; Musicalul, Co­media şi melodrama muzicală; Music-­hallul şi revista pe gheaţă; Spectacolul muzical de televiziune; Încotro, filmul muzical?), prin chiar simpla lectură a tit­lurilor lor sunt de natură a da o idee asupra meritoriului efort al autorului de a ordona şi sistematiza un «material de lucru» ex­trem de variat şi divers. Se adaugă un «Mic dicţionar de personalităţi» şi o «Filmografie cronologică selectivă: 1926-1978» deosebit de interesante şi utile (în ciuda unor «scăpări» ce puteau fi evi­tate).
     Unii adoră filmul muzical, pe alţii îi lasă rece. O carte serioasă ca aceasta va «re­concilia», probabil, cele două «tabere». În sensul că şi unii şi alţii o vor citi cu plăcere. Dacă sunt adevăraţi cinefili, fireşte.