CATLADY de Hedda Bednarszky este documentarul portret al unei femei care și-a însușit rolul de salvatoare a felinelor. În fiecare zi după serviciu, când Julia își face rondul prin cartier, pisicile încep
să iasă de sub mașini, din scări de bloc și din alte ascunzișuri ca să o întâmpine mieunând pe trotuare. După ce se asigură că fiecare pisică și-a primit porția de mâncare, Julia se îndreaptă spre casă, unde o așteaptă alte zeci de pisici salvate. Cu timpul, femeia a dezvoltat un simț aparte pentru micile viețuitoare. E un fel de supererou care se perindă ziua în amiaza mare pe aleile Clujului pentru a salva pisicile și pentru a-și alina propria suferință.
Documentarul oferă acces deopotrivă la imaginea „publică” a Juliei, adică la ipostazele sale de justițiară bine intenționată, poate un pic prea determinată pentru propriul său bine, și la o latură intimistă, anume fragmente de interviu sau momente domestice care amintesc ușor de documentarul
Grey Gardens (1976, r. Albert și David Maysles) și în care femeia își verbalizează trăirile într-un mod de-a dreptul dezarmant.
Julia trăiește cu mama ei vârstnică și cu o populație incredibilă de pisici salvate într-un apartament supraaglomerat. Televizorul merge în gol pentru bătrâna care petrece majoritatea timpului în pat. Într-o seară, pe ecran apare o știre despre situația unor oameni care nu mai puteau suporta mirosul provenit de la animalele vecinului lor, așa că au chemat autoritățile. De la această știre, Julia preia leapșa și aduce în discuție propria lor situație cu vecinii care nu mai tolerează cele 26 de pisici din apartament.
Departe de orice fel de prejudecată, camera Heddei dă dovadă de o răbdare interminabilă și suprinde sârguincios viața din spatele imaginii de crazy cat lady a acestei femei. Mai mult decât atât, Julia pare o persoană incredibil de lucidă. E auto-ironică la adresa propriei sale obsesii și o tratează ca atare; încearcă să-i găsească rădăcina și o face într-un mod surprinzător de sincer și luminos. Ba mai mult, ea dă dovadă de un militantism de-a dreptul onorabil. Iar dacă prezumția labilității sale nu ar cântări atât de puternic în ochii lumii, probabil că ea ar putea servi drept un excelent model de implicare socială.
Hedda Bednarszky a absolvit Facultatea de Teatru și Film, UBB, Cluj, iar filmului ei de diplomă
Catlady (2017) i-a fost acordată Mențiunea specială la Transilvania IFF în 2017 și Premiul pentru cel mai bun documentar la Filmul de Piatra în 2016. A participat la Aristoteles Workshop, unde a dezvoltat
Wild Berries (2018) în calitate de co-regizor și editor. Scurtmetrajul a fost premiat la Black Canvas FCC și Dokufest și a fost distribuit internațional. În prezent, studiază regie de film la Academia Germană de Film și Televiziune din Berlin (DFFB). (Emil Vasilache, cinepub.ro)
