„Detunata”, „Lacuri glaciare” - cronica documentarului

     Apa, pământul focul le regăsim poetizate, descoperindu-şi frumuseţea autentică, în două din ultimele filme ale studioului „Al. Sahia”, Detunata şi Lacuri glaciare.
     Fie că urmăresc transformarea lavei vulcanice incandescente în majestuoase coloane de bazalt, sau formarea la sute de metri altitudine a unor mici lacuri de o limpezime neobişnuită, cineaştii sensibilizează datele ştiinţifice în imagini artistice, adesea remarcabile. Fauna singulară a lacurilor de munte, florile care au îmbrăcat în frumuseţe arsurile vulcanice se impun astfel spectatorului mai pregnant decât în urma unei prelegeri, iar integrarea în Detunata a unei experienţe de laborator, sau în Lacuri glaciare a unor termeni de strictă specialitate capătă semnificaţii noi, tocmai datorită. contextului. Filmele cuprind secvenţe de o reală expresivitate, în care aparatul surprinde dinamica mişcării peştilor în lumină şi apă, compoziţia eterogenă şi preţioasă a bazaltului, gravitatea monumentală a rocilor sau repedea alunecare a apelor. Cadrele generale de natură sunt însă ameninţate în ambele filme de convenţionalismul şi monotonia statică a cărţilor poştale, lucru accentuat de montajul de loc asociativ.
     În cele două filme documentare ideea centrală care să structureze şi să polarizeze materialul nu este suficient subliniată, astfel încât ritmul filmelor este încetinit, uneori în mod excesiv. Comentariul nu este o reuşită integrală, dar e ajutat de aranjamentele muzicale foarte inspirate ale lui Radu Zamfirescu.