Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF (14-20 martie) programează cele mai provocatoare titluri de la Berlinale Forum Expanded.
Programul Rebranding Humanity reunește filmele de la Berlinale și pune în discuție, alături de programul Digital Dystopias din competiția internațională, condiția umană în contextul actual.
Un amestec de realitate și ficțiune, Untitled (Human Mask), filmul artistului visual Pierre Huyghe, pornește de la povestea reală a maimuței dresate să lucreze ca ospătăriță, spre amuzamentul clientele. Artistul o suprapune unui decor distopic, undeva în zona interzisă a dezastrului nuclear de la Fukushima.
Viitorul omenirii, într-o perspectivă utopică, ce promite nemurire și înviere, este abordat de Anton Vidokle, fondatorul e-flux, în This Is Comos, o narațiune complex, concentrată pe operele filosofului rus Nikolai Fedorov. Filmul este construitca un colaj visual și auditiv, intrerupt la intervale de timp de ecrane roșii cu un așa-zis effect terapeutic
And on a Different Note este o intimă observație a comportamentului uman în situații de criză. Autorul, Mohammad Shawky Hassan, este un expat egiptean ce locuiește în New York și care experimentează primăvara arabă din țara natală, expunându-se unui flux interminabil de talk-show-uri politice egiptene. Șuvoiul auditiv transpune spectatorul în lumea interioară a regizorului, alienat față de propria țară, față de identitatea sa națională și, în final, față de sine însuși.
Programul Digital Dystopias anunță că viitorul promițător, previzionat de evoluția economic și tehnologică, întrezărit în zorii modernității, nu va avea loc.Alături de această conștientizare, era digital pune la dispoziția artiștilor și noi instrumente de a construe vizual un viitor copleșit de fragilitatea existenței umane.
Filmul Freedom & Independence, al luiBjørnMelhus, o caricaturizează pe cunoscuta capitalist Ayn Rand, drept stareţa domnului Freedom şi a doamnei Independence, personaje trimise în prima ţară din lumea a treia. Repetând mechanic platitudini raţionale şi teologice, cei doi protagonişti scot în evidenţă, fără să-şi dea seama, mania de îndoctrinare capitalistă, în timp ce îi prezic inutilitatea inevitabilă. Retorica lor reductivă, de a striga şi a răspunde, este juxtapusă cântecului şi dansului celui mai sigur şi constant adevăr din viaţă: moartea.
Ulu Braun creează în Architektura o distopie digital-literală, post-apocaliptică, post-capitalistă, unde clădiri din baloane de săpun stau alături de biserici ruinate, transformate în parcuri auto. Fiind o parabolă pentru generaţiile viitoare, pune sub semnul întrebării dacă minunea arhitecturală alchimică a urbanizării şi efectele ei estetice şi de mediu reprezintă o moştenire care merită primită.
Habana, din filmul distopic prin excelență al lui Edouard Salier, serveşte drept punct de aterizare pentru a experimenta direct o lume în ruină. Filmul oferă o investigaţie rapidă a Cubei sub asediu, unde forţe tehnologice superioare (non)umane au impus legea marţială locuitorilor capitalei. Habana, imortalizată într-o elegantă cinematografie clar-obscură, unitară (şi digitală), reflectă un present infiltrat de un viitor imaginat.
În prevestitorul The Invention of the Desert, al lui Thibault Le Texier, peisajul s-a schimbat complet spre digital, iar clipuri demo virtuale cu imobiliare (acasă, serviciu, recreativ) înlocuiesc lumea noastră dispărută. Complacerea omenirii în optimizarea existenței prin tehnologie a devenit catalizatorul temerii distopice supreme: Inteligenţa Artificială subjugă specia umană, iar existenţa noastră nu mai este luată în calcul.
Cum îşi poate imagina cineva viitorul într-o ţară insular totalitară, precum Coreea de Nord, unde trecutul atestă un present în care (r)evoluţia şi progresul sunt suprimate? Pentru artistul roman Mihai Grecu, răspunsul vine din interior, aşa cum filmul lui, The Reflection of Power, oglindeşte meditative puterea absolută şi megalomană a statului. Singure şi golite de prezenţa umană, monumentele dictatoriale emană o neclintită folie-de-grandeur, care începe să fie înghiţită încet de un potop de dimensiuni biblice.
Un loc cu granițe și legi confuze. Personaje captive într-o existență ale cărei limite le depășesc pe cele cuprinse de camera de filmat. Așa arată lumea din Arab League Park din Casablanca, în care ne conduce artista vizuală Randa Maroufi. Acest film este prezentat în parteneriat cu Le Fresnoy - Studio National des Arts Contemporains.
Filmele din programul Rebranding Humanity sunt proiectate cu susținerea Institutului pentru Film și Artă Video Arsenal, iar cele din Digital Dystopias cu sprijinul Goethe-Institut.
Cea de-a șasea ediție a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF are loc înperioada14–20 martie 2016 și este susţinută de: Administrația Fondului Cultural Național, Forumul Cultural Austriac, Goethe-Institut, Ambasada Statelor Unite ale Americii, Ambasada RegatuluiȚărilor de Jos, Ambasada Israelului, Ambasada Suediei, Institutul Francez, Institutul Cervantes, Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains, Universitatea Națională de Arte, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”IL Caragiale”, TNT.