Pentru a doua oară într-un an televiziunea atacă, îndrăzneț, cu real și demn succes artistic, opere ale literaturii noastre clasice socotite de unii neecranizabile. Cei ce au ezitat au greșit — sau nu au înțeles încă o evidență: aceea că o ecranizare e o lectură ca oricare alta ce memorează numai o parte a operei, renunțând la întreg. Ecranizarea întregului e o utopie. După
Sub pecetea tainei — scurt film interesant ce aducea la vedere atmosfera halucinantă a prozei lui Mateiu Caragiale ― serialul în patru capitole inspirat din „Concert din muzică de Bach” prilejuiește o întâlnire neașteptat de matură și de sensibilă cu complexitatea tulbure, echivocă a personajelor Hortensiei Papadat Bengescu. Un omagiu — dar și o deschidere de carieră cinematografică pentru opera scriitoarei, stinsă din viață acum douăzeci de ani.
Răspunderea și-o asumă
Dinu Tănase, pentru prima oară regizor după ce, în calitate de operator, fusese autorul remarcabilelor imagini din
Întoarcerea lui Magellan,
Ilustrate cu flori de câmp, serialul t.v.
Urmărirea etc. Artist cu rar talent, el dovedește nu numai calitățile profesiunii «de bază», dar și câteva din virtuțile unui regizor de cert viitor. Între ele, priceperea de a alcătui o distribuție interesantă, valoroasă prin interpretări de egală virtuozitate în roluri atât de dificile. Apoi memorabilă rămâne atmosfera, tonul cu care se vorbește, just găsit între pedanteria caracterelor și încărcarea literară a stilului autoarei. Fragmentarea acțiunii stufoase, inerentă unui serial ilustrativ, a fost șansa unui exercițiu de povestire, exercițiu ce va trebui verificat într-un subiect, o tramă de lung metraj obișnuit. Efecte de imagine știam că vom avea de aplaudat. Surpriza cea mai frumoasă este prezența
lrinei Petrescu într-un rol pe care-I joacă cu o distincție și virtuozitate de excepție.
Concertul e o peliculă inventivă și rafinată. Autorul ei și-a obligat cariera tinereții sale atât de dotată.
