Astăzi, 8 aprilie, începe la Cinema Studio cea de-a treia ediţie a
Festivalului Cinepolitica, sub sloganul „Singura noastră politică este cinematograful”. Un adevăr şi totodată o butadă, îndărătul căreia regăsim spiritul regizorului
Copel Moscu, directorul acestui festival.
De multă vreme, nu mai e nicio îndoială că el iubeşte cinematograful căruia i s-a dedicat cu fervoare, dar iată că acum ni-l prezintă şi dintr-un alt unghi decât cel estetic: „Cinepolitica este festivalul care dezvăluie publicului, prin intermediul artei cinematografice, mecanismele şi motivaţiile politice care îşi pun amprenta asupra noastră, a tuturor”, se spune în prezentarea evenimentului. Programul foarte dens al acestei ediţii ne poartă din Egiptul (
Piaţa de Jehane Noujaim) şi Israelul (
Poliţistul de Nadav Lapid) zilelor noastre în Uniunea Sovietică a anilor 70 (
Cladestinii de Philippe Kotlarski şi Anne Weil), din Ungaria (
Dragii mei prieteni turnaţi, de Sara Cserhalmi) în Brazilia (
Zgomot de cartier, de Kleber Mendoca Filho) şi din Africa de Sud (
Complot pentru Mandela, de Carlos Aguilo şi Mandy Jacobson) în Coreea de Nord (
Coreea de Nord, nimic de invidiat, de Adelin Petrişor). Acesta din urmă este, de altfel, singura prezenţă românească din festival.
În total 21 de lungmetraje, dintre care 8 în competiţia internaţională, care se va încheia cu decernarea Trofeului Cinepolitica.
