„Dacă nu s-a umblat la diafragma, totul e în regulă, putem filma”.
Se așterne o clipa de tăcere. O mulțime veselă, compusă din gospodine, școlari, locatari pensionari, s-a îngrămădit curioasă lângă o Dacie 1300 cu număr de Caraș-Severin. Obiectul atenției îl constituie aparatul de filmat, montat pe aripa mașinii, în locul oglinzii retrovizoare. În apropierea magazinului Bucur Obor, printre blocurile semețe cu câte zece, douăsprezece etaje, undeva — printre ele — o căsuță desenată, parcă, pentru cartea cu povești. „Dacia” își strecoară silueta elegantă cotind și la stânga, și la dreapta, frânând brusc în fața căsuței. De la volan coboară inginerul Radu Neagoe (actorul
Marcel Iureș): Cine este personajul interpretat de el? „Un inventator care a născocit o mașină de străpuns munții și vine după un timp in capitală să-și revadă tatăl. Au trecut chiar câțiva ani buni și nu mai are deloc vești de la părintele lui. ÎI caută. Nu-l găsește. S-a mutat. Îl caută. Își amintește. Îl doare amintirea.”
Aș dori amănunte, îl potopesc cu o cascadă de întrebări, dar Marcel Iureș nu este ceea ce numim, în mod curent, un vorbăreț. E chiar taciturn. Privește cu tristețe portița strâmtă a căsuței. Pășește cu sfiala pragul. Între timp, valul curioșilor sporește cu o noua „tranșă” formată din elevii claselor care învață dimineața. Terminând cursurile, școlarii se opresc încântați în preajma echipei de filmare. Directorul filmului, Ion Iuga, îl privește zâmbind cu înțelegere. De peste 15 ani s-a obișnuit cu prezența lor la filmare. Ne interesăm de următoarele etape ale filmului și aflăm că echipa urmează să plece la șantierul hidrocentralei Poiana Mărului, de pe valea Bistrei unde se va filma in galeria de aducțiune și pe litoralul Mării Negre, în stațiunea Mamaia. Din punctul de vedere al producției, nu sunt motive de îngrijorare pentru ca „e vorba de o echipa foarte bună, formată din oameni serioși, care nu pierd vremea zadarnic”.
Mișcată de vânt, portița scârțâie ușor. În spatele ei, trebăluiește o siluetă, mărunțică. Este arhitecta
Magdalena Mărășescu, autoarea decorurilor, care definește toarte frumos povestea
Vacanței... Este un film al tristeților, care umbresc, uneori, relația părinți-copii. Astăzi filmăm o secvență importantă, un punct-cheie al căutărilor inginerului Radu Neagoe. Ne-am preocupat ca ambianța să-l ajute pe actor să intre în starea de joc”. Obiecte mici și mai mari, care amintesc anii copilăriei. Decorurile mergând „mână în mână” cu costumele.
Doina Levința: „Îmi place să îmbrac pe eroi ținând cont, cât se poate de exact, de profesiile lor.” Operatorul
Doru Mitran și cameramanul Dragoș Pîrvulescu privesc îngrijorați cerul schimbător al capricioasei zile de vară. A fost soare, a picurat puțin, este din nou soare. Regizorul
Andrei Blaier răsfoiește decupajul. Se filmează.
Vacanța cea mare. Un film inspirat din actualitate realizat la Casa de filme patru.
