
Pe ecranele bucureștene rulează filmul documentar
Asta e, regizat de Thomas Ciulei. Pelicula prezintă un aspect mai puțin cunoscut al Deltei Dunării: viața grea și sărăcia oamenilor de acolo, care trăiesc la marginea civilizației. Aceasta a fost motivația principală a regizorului: „De obicei, Delta Dunării este prezentată numai din punct de vedere turistic. Acolo trăiesc însă niște oameni care duc o altfel de viață decât cea pe care o vedem când mergem acolo ca turiști. Trebuie să vedem ce putem face ,pentru acești oameni, care trăiesc la un capăt de lume, unde șomajul ajunge la 85-90%. Viața lor sărăcacioasă este un rezultat al uitării.”
Documentarul
Asta e prezintă, așadar, scene din viața cotidiană a trei generații de locuitori ai Sulinei. Pelicula și-a dovedit valoarea prin premiile pe care le-a obținut: Marele Premiu al Juriului la Festivalul din Belfort, Franța, în 2001, Măslina de Aur la Festivalul Filmului Documentar de la Kalamata, Grecia, tot în 2001, Rembrandt de Argint pentru Documentar, la Amsterdam, în 2001 și Mențiunea specială a festivalului Ecrane documentare la Paris, în 2002.
Reacțiile din presa românească au fost diverse. Nu vom cita decât două: „Încă vreo câțiva patrioți ca Thomas Ciulei și România nu mai are nevoie de dușmani” și „Abordarea deschisă fără tabuuri a unor aspecte sensibile este mai puțin prejudiciabilă imaginii României decât ocultarea sau bagatelizarea realității.”
lată ce spunea Thomas Ciulei față de aceste remarci: „Mi se pare un complex de inferioritate să crezi — așa cum am fost eu acuzat — că am fost plătit de străini pentru a face un film devaforabil României. Spectatorii din străinătate care au văzut filmul nu și-au făcut o impresie proastă. Dimpotrivă, personajele le-au fost foarte simpatice și s-au arătat interesați să vină în România ca să cunoască asemenea oameni. În concluzie, un film nu poate să dea o imagine generală despre o țară.”
În vârstă de 39 de ani, Thomas Ciulei — fiul regizorului Liviu Ciulei — își împarte activitățile între Germania și România.
Asta e nu este primul documentar realizat aici și nici ultimul, sperăm noi.