Ana Ularu, din America în Nepal

     În fisa ei de prezentare de pe imdb.com scrie că e Shooting Star 2012 şi vorbeşte fluent engleza, franceza şi spaniola. Nu e trecut nicăieri că are talent, dar filmografia e suficientă ca argument.
A copilărit în teatru, din cauza părinţilor scenografi, Mihaela şi Nicolae Ularu. Activitatea ei cinematografică începe în 1995, când avea 9 ani, cu două filme de televiziune, producţii româno-franceze, Meurtres par procuration şi Passion mortelle, amândouă regizate de Claude-Michel Rome, cu Bruno Wolkowitch în rolul principal.
     La 15 ani îi dă replica lui Ştefan Iordache în “Lolita”, piesă regizată de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic.
Debutează în lungmetraj cu rolul din Maria, regizat de Călin Peter Netzer, în 2003, apoi primeşte un rol în Damen Tango al lui Dinu Tănase.
Devine cunoscută cu rolul principal din Italiencele, regizat de Nap Toader în 2004. Are rolul principal în Periferic, regizat de Bogdan George Apetri în 2010, şi e fiica Luminiţei Gheorghiu în Sunt o babă comunistă, regizat de Stere Gulea, în 2013.
     Acum este în cinematografe filmul O vară foarte instabilă, regizat de Anca Damian, dar Ana a terminat filmările şi pentru câteva producţii străine: Serena, regizat de Susanne Bier, Camera Trap, regizat de Alex Verner, Index 0, regizat de Lorenzo Sportiello, şi thrillerul Thursday, regizat de Balazs Juszt. Un rol important pentru portofoliul ei este şi cel din Familia Borgia, serial de televiziune pe care l-am văzut şi noi la HBO.
În timpul liber, Ana scrie, desenează şi cântă electro-rock cu trupa Sunday People.