Cronica imaginii la „Pruncul, preotul şi adelenii”
Western = cowboy + şerif + saloon + ranch + pistol + cai + (eventual) indieni nenumărate alte ingrediente. Filmul american l-a descoperit odată cu migraţia cineaţtilor spre coasta de vest, adică atunci când Thomas Ince şi William S. Hart şi James Cruze şi alţii ca ei au refăcut drumul pionieriior în căutarea unor noi spaţii — de astă dată cinematografice. Aşa s-a născut acest gen definit magistral de Louis Delluc: «Întinderi cenuşii lipsite de orice obstacol, munţi abrupţi şi luminoşi, cai şi oameni în plină animalitate, intensitate vie a unei vieţi simple care permite ritmul, relieful, frumuseţea, şi care dă strălucire sentimentelor simple — dragoste, datorie, răzbunare». Nu întâmplător descrierea lui Delluc începe prin a cita elementele de spaţiu. În western, peisajul devine un personaj la fel de tipic şi cu statut egal cu toate celelalte. Este vorba fie despre preeria pârjolită pe care cirezile de animale o străbat lăsând în urmă nori de praf, fie despre canioanele sălbatice — adevărate capcane pentru diligenţele solitare, fie despre orăşelele cu case din lemn, ce străjuiesc o unică uliţă. Pentru primele, americanii au apelat la locuri cu nume impresionante (vezi Monument Valley descoperită de John Ford în
Diligenţa), pentru cele din urmă au recurs la dibăcia scenografilor care le-au reconstituit în studiouri pe suprafeţe de sute de metri sau la acele
ghost-town — oraşe rămase pustii prin dispariţia funcţionalităţii lor. Specificul acestor spaţii au impus şi procedee de filmare specifice — panoramice lungi, planuri generale şi de ansamblu etc. — menite să le pună în valoare spectaculozitatea.
Dar cum procedează un cineast atunci când în loc de Monument Valley nu are decât cheile Dobrogei şi în loc de un
ghost-town nu dispune decât de un oraş în miniatură (50/30 m) ?
Răspunsul l-a dat
Dan Piţa cu
Pruncul, petrolul şi ardelenii (operator
Marian Stanciu) şi cred că se rezumă la un principiu: echilibristică la nivelul imaginii. Ceea ce se traduce prin câteva constante care se deosebesc de canoanele clasice ale westernului.
Prin aceste «artificii de calcul», jongleria lui Pita a reuşit, bineînţeles în limitele acestui western made in Buftea.
