Ileana Popovici

Opinia criticului spectator
„Ileana Popovici a fost «văzută» mai întâi de Lucian Pintilie (Reconstituirea) în rolul unei fete a zilelor noastre, puţin cam abulică, absentă şi ascunzându-şi vidul lăuntric în hot-ul strident al cutiuţei tranzistorului. Radu Gabrea a «văzut-o» şi el, dar diferit: ca pe o apariţie angelică într-un univers de suferinţă şi tristeţe — războiul.
Când vorbeşti despre Ileana Popovici — eziţi dacă să-i spui actriţa, pentru că de fapt îţi dai seama că ea nu joacă, este personajul la care s-au gândit regizorii. Fără să aibă ticul profesiunii care să demonstreze meseria, dar lăsând să transpară uneltele acesteia, ea dovedeşte sensibilitate şi simte personajul printr-o intuiţie şi o aptitudine care de fapt se numesc talent.
Am văzut-o şi noi altfel decât regizorii, ca simpli spectatori, într-o seară când prezenta filmul lui Gabrea: era timidă, zâmbea discret, accepta la fel de discret şi chiar cu oarecare încurcătură aplauzele. Nu reuşea să găsească braţelor sale o poziţie care să nu-i dea aer de vedetă. Ba chiar te aşteptai să pună mâna pe cretă şi pe burete de parcă ar fi fost chemată la tablă.” (Cinema nr. 2, februarie 1970)