"Pare un erou de Camil Petrescu, om care vede idei, temperament dinamic, de o intensă scăpărare, actor cu manifestări plurale, imposibil de fixat într-o singură familie de personaje." (Gheorghe Tomozei, Cinema nr. 6, iunie 1965).
"György Kovács e un domn al ecranului. Ţinuta îi e nobilă, pasul destins, chipul are ceva de efigie veche, pleoapele apasă, grele, peste o privire distantă, uşor dispreţuitoare. György Kovács se aşază întotdeauna la câţiva paşi de rolul său, strânge uşor ochii, apleacă puţin capul pe o parte, şi-l măsoară de acolo, la fel de distant, la fel de ironic cum ne priveşte şi pe noi de pe ecran: aşa se apropie Kovács de persoanjele sale - detaşându-se de ele... Kovács nu-şi permite vreodată să se lase stăpânit de rolul său, nu se lasă cuprins de patimile sau de slăbiciunile lui, nu le expune gălăgios în aer liber, ar fi o manieră lipsită de eleganţă. Kovács îşi adăposteşte cu distincţie personajul sub masca rigid aristocratică a chipului său şi te invită apoi să deschizi acest safe plin de comori şi mistere." (Sanda Faur, Almanah Cinema 1970)
