Gina Patrichi

Actriţă
Născut(ă): 08.03.1936 la Bucureşti
Decedat(ă): 18.03.1994 la Bucureşti

Din 1953, umează cursuri de actorie la I.A.T.C. cu Aura Buzescu, pe care le abandonează după trei ani. Debutează în teatru la Galaţi, unde rămâne până în 1965 când vine în Bucureşti la Teatrul Bulandra. În acelaşi an debutează în film, cu rolul Roza din Pădurea spânzuraţilor.

"Pentru Gina Patrichi fiecare personaj e ca o redută care trebuie cucerită. De cele mai multe ori prin supunere. Personajul cere, solicită şi, în cele din urmă, impune. De aceea factura rolurilor sale este foarte diferită. De la Roza din Pădurea spânzuraţilor la compoziţiile atent elaborate din filmele Malvinei Urşianu, unde distincţia şi eleganţa expresiei sunt când şi când potenţate de apariţia unor accente subtile de grotesc. Şi până la reporteriţa din Proba de microfon - sumum de vitalitate profesională, portretul în mişcare al unei femei a zilelor noastre surprinsă în tumultul ei existenţial. Femei, femei adevărate, făcute să trăiască tot adevărul vieţii, acestea sunt eroinele cărora se încredinţează Gina Patrichi." (Cornel Cristian, Magazin estival Cinema 1984).
"Avea o frumuseţe stranie, total în afara canoanelor, puternică şi puternic emoţionantă. Un chip armonios cu zâmbet deschis, luminos, contrazis de privirea aceea verzuie, ca o apă adâncă, ce părea să vadă într-un departe misterios. O privire de care nu mai vroiai să te desparţi... Prezenţa ei era electrizantă. Magnetică. Oriunde ar fi fost să apară - pe scenă, pe ecran fie el mare sau mic sau pur şi simplu pe stradă - aerul vibra altfel, şi te cuprindea din senin un sentiment nedesluşit, inexplicabil. Ca fericirea." (Eva Sîrbu).
"Inconfundabilă, irepetabilă, veritabil superb unicat al ecranului românesc." (Malvina Urşianu)

Trivia

Strada pe care a locuit în Bucureşti, undeva între Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei, se numeşte acum "Gina Patrichi".
Căsătorită cu avocatul Victor Anagnoste (1959-1994), cu care are o fiică, Oana, născută în 1966.

Gina Patrichi despre,,,

...ea însăşi: "Am fost şi foarte fericită şi foarte nefericită, niciodată n-am fost la mijloc. Şi asta se vede pe faţa mea şi nu în riduri, ci în expresie."
...sensibilitate: "Ceea ce cred că ar trebui să devină o condiţie sine qua non pentru o actriţă de film, este personalitatea. Adică acel ceva pe care îl adunăm în noi, tot ce gândim, simţim, cunoaştem pe lumea asta. Aici ajung de fapt la ceea ce se cheamă sensibilitate, capacitate de a recepţiona. Sigur că sensibilitatea e un har de care poate beneficia oricine. La actor ea poate fi şi educată. În meseria noastră mai şi înveţi să fii sensibil."
...femeile din filmul românesc: "Femeile din filmele noastre sunt cel mai adesea nişte figurante. De la bun început, din scenariu, nişte figurante. Şi dacă e vorba de figuraţie, e normal să se aleagă o actriţă care să arate bine. Care să fie cel puţin frumoasă."

Opinia criticului
"După Roza — acel personaj ambiguu, din Pădurea spânzuraţilor, apărent superficial, în fond total dezechilibrat, depeizat — rolul subtil şi grav din Procesul alb: cântăreaţa de bar. Un rol aflat la polul opus Rozei. Un rol de femeie echilibrată, conştientă, de om tare pe care te poţi bizui. Este, fără îndoială, o altă Gina Patrichi. Profundă, gravă, cu o prezenţă scenică deosebită, cu jocul modem, sobru şi încărcat de dramatism. Aş îndrăzni să spun, mai realizată, mai aproape de ea însăşi în acest rol de mică întindere decât în Pădurea spânzuraţilor. Gina Patrichi aduce cu sine la Mamaia, o dată cu surpriza unei cântăreţe cu vocea vibrantă şi plină de atmosferă şi revelaţia deloc lipsită de importanţă a schimbării de registru actoricesc." (Eva Sîrbu, Festivalul Mamaia '66)

INAPOI LA:

Pagină de cineast
AaRC > Cineasti
AaRC > Prima Pagina