Al doilea film al regizorului Şerban Creangă, Aşteptarea, este gata să se înfăţişeze publicului. În preajma premierei, i-am cerut regizorului câteva rânduri:
Ascunsă, tăcut, în tot ce ne înconjoară, aşteptarea pândeşte fiecare clipă a noastră. Poţi s-o percepi sau nu cât timp te deplasezi, dar sigur, absolut sigur, o descoperi atunci când te opreşti, alături de mişcarea din jur.
Momentele şocuri sau clipele de răscruce ne coboară rapid într-o stare de aşteptare, o stare în care totul pare a se schimba. Ce va urma, bine sau rău, capătă tocmai prin necunoscutul viitor o undă de ameninţare. Atunci vei încerca să uiţi, vei râde sau vei plânge, vei dori să regăseşti clipa pierdută; dar trebuie să ştii să aştepţi, trebuie să te obişnuieşti cu noua stare pentru a putea regăsi liniştea şi echilibrul pierdut.
lar totul se petrece lent, însoţit de fapte cotidiene, întâmplări care trec încet pe primul plan, făcându-te să regăseşti mişcarea, un nou drum şi noi obişnuinţe.
Poţi povesti cuiva toate acestea, după ce reuşeşti să redescoperi seninul, iar acel cineva poate înţelege sau nu.
Importantă rămâne însă regăsirea şi uitarea aşteptării.
