Un monolog autoparodic, monologat de Dan Nuţu
Un film de Mircea Săucan; imaginea Viorel Todan. Interpreţi: Violeta Andrei, Ileana Popovici, lon Dichiseanu şi Dan Nuţu după un scenariu de Horia Lovinescu despre „posibilitatea remedierii imposibilităţii de a comunica între fraţii cu o diferenţă socială mai mare de 3 ani între ei”.
— Tovarăşe Săucan, găsiţi că există vreo diferenţă între profesionism şi profesionalitate?
— Da.
— În caz că da, are vreo importanţă?
— N-are.
— Şi totuşi, ce preferaţi?
— Pe prima din cele amintite.
— Adică preferaţi profesionismul?
— Nu.
— Atunci să înţeleg că preferaţi profesionalitatea?
— Nu.
— Şi eu ce să înţeleg?
— Profesionalitatea!
— Am înţeles. Dacă preferaţi, înseamnă că e o deosebire, dacă e o deosebire înseamnă că sunteţi conştient de ea. Şi atunci dacă...
— Nu prefer nimic.
— Tovarăşe Săucan, faceţi totuşi un film cu actori profesionişti. De ce i-aţi ales?
— Se lucrează mai greu cu ei.
— Cu care din ei?
— Cu doi din ei.
— Cu câţi?
— Cu doi din ei.
— Din care ei?
— Din patru.
— Aha! Între un actor profesionist bun şi un actor neprofesionist dotat, dumneavoastră îl preferaţi pe...
— Un film bun cu elemente combinatorii.
— A propos, ce părere aveţi despre inovaţiile aduse în domeniul celei de-a 7-a arte?
— Sunt meritorii.
— Şi cele tehnice?
— Şi ele.
— Tovarăşe Săucan, nu-i aşa că între estetică şi estetism, dumnevoastră faceţi o paranteză?
— Fac.
— Şi ce puneţi în ea?
— O cruce. +
— În semn de adunare?
— Dar cum?
— În sens de minus! Să zicem.
— Niciodată. Pentru că peste problemele privitoare la esenţa artei şi raporturile ei cu realitatea, eu adaug că preţuiesc în acelaşi timp forma artistică pură, însă mă îndepărtez în mod exagerat de conţinut.
— Da’ de ce m-aţi pus să cânt la vioară pe bulevard?
— Făcea frumos în cadru.
— Şi credeţi că e frumos să mă puneţi să cânt la vioară pe Bd. G-ral Magheru?
— Nu-i frumos.
— Şi-atunci de ce?
— Vreau ca lumea să iubească şi cea de a 2-a artă.
— Bine tovarăşe Săucan...
— Vreau să se iubească pe ei în primul rând.
— Bine, tovarăşe Săucan.
— Vreau, apoi, în al doilea rând, ca toată lumea să iubească toată lumea.
— Bine, tovarăşe Săucan... Dar dacă intervine un sabotor, fură o piesă din motor şi ne strică dragostea?
— Ei bine, tocmai asta vreau să subliniez, să înfierez,... să subliniez.
— Bine tovarăşe Săucan.
