Umbrela James Bond-ului desenat de M. Toia în maniera satirică a revistei «Crocodil» este singurul personaj care prezintă interes în aventura pe care ne-o propune filmul. Mai întâi, pentru că această umbrelă ne aminteşte că avem de-a face totuşi cu un film de animaţie. Şi apoi, pentru ca de ea sunt legate cele câteva puţine şi anemice — gaguri ale filmului.
M-am întrebat mereu cărei nevoi reale îi răspunde prezenţa filmului de pseudo-aventură, pseudo-poliţist, pseudo-western, pseudo-ştiinţific, serial şi unicat, parodie sau «în serios» — în producţia unui studio pentru care un film slab e un lux, de vreme ce mobilizează acelaşi efort de producţie ca şi unul bun (sau mijlociu). Acolo unde marfa «de serie» este şi un produs de serie, iar ieftinătatea artistică echivalează preţul de cost scăzut, există pentru asemenea filme o raţiune de întrebuinţare firească, cea comercială. Altfel...
P.S. În această situaţie, ne vedem obligaţi să preferăm, la acelaşi nivel artistic, orice fabulă moralizatoare sau bandă publicitară puerilă, tipuri de filme ce-şi au, cel puţin, o justificare utilitară.
