Fiu de doctor, îmbrăcat mereu la patru ace, băiat cult şi poliglot, prieten cu alţi colegi culţi şi poligloţi,
Nicolae Opriţescu era o figură specială în peisajul studenţesc al anilor 60 la IATC. După absolvire, a fost din nou o excepţie pentru că a avut şansa de a-şi continua studiile la Paris, la celebrul IDHEC, pe care le-a terminat strălucit cu o lucrare despre Eisenstein. Erau premisele unei cariere regizorale de mare viitor, care din păcate s-a concretizat doar cu două lungmetraje de ficţiune:
Vis de ianuarie şi
Sezonul pescăruşilor. Apoi destinul l-a întors în Franţa unde cariera sa a luat o altă turnură.
