În perioada 30 septembrie – 2 octombrie 2022, aducem filmele din selecția ediției a 15-a a festivalului de film documentar și drepturile omului One World România pe ecranele din Reșița.
Ne dăm întâlnire la Centrul Universitar UBB din Reșița, Piața Traian Vuia nr. 1-4, Corp B, sala B1, parter, cu un program variat de filme pe teme care contează. Păstrăm subiectul principal al ediției cu numărul 15 a festivalului One World Romania – interacțiunea dintre om și mediu, fie el natural sau construit, abordând holistic noțiunea de ecologie, atât din perspectiva individului, cât și a mediului în care acesta se găsește. Dar urmărim și documentare care acoperă celelalte teme care ne preocupă, precum: migrația, justiția, diversitatea, toleranța, munca din perspectiva efectelor schimbărilor climatice asupra fenomenului de migrațiune, modalitățile în care justiția ne susține în reglementarea unui sistem economic sustenabil și impactul pe care îl au unele activități economice asupra mediului, asupra comunităților, asupra sănătății noastre fizice și mentale. Accesul la proiecții este gratuit. Vă așteptăm pe
facebook
Sunny (2021)
r. Keti Machavariani
„Sunny” urmărește acțiunile unei femei de 60 de ani pe nume Sunny, care merge din ușă în ușă și intervievează persoane pentru o cercetare socială, în Tblisi, Georgia. Filmul atinge în profunzime obiceiurile sociale atât ale protagonistei de vârstă mijlocie, cât și ale subiecților ei și aflăm informații despre viața, temerile, speranțele și atitudinile societății georgiene față de probleme civice și politice actuale. Conversațiile lui Sunny din interiorul caselor subiecților ei oferă o privire fascinantă asupra unei comunități și a unei culturi dar și o perspectivă asupra lui Sunny înseși. Meseria ei este atât profesia, cât și viața ei socială și, posibil, singurul lucru care ține la distanță izolarea.
Intensive Life Unit (2021)
r. Adéla Komrzý
Medicii Ondřej și Kateřina se luptă în munca lor cu problemele nechestionate ale sistemului medical. Dincolo de halate albe și de tehnologia ce poate prelungi viața pacienților, cei doi se concentrează și asupra ființei umane. În conversațiile intime cu pacienții lor, aceștia caută răspunsuri la o întrebare pe care medicina modernă nu obișnuiește să o ridice, anume ce înseamnă să trăiești o viață bună. Devenind pionieri ai îngrijirii paliative spitalicești, Ondřej și Kateřina consideră că medicul nu este doar o persoană care salvează corpul fizic, ci și cel care îl ghidează pe pacient în momentele dificile, încercând să-l ajute să ia cele mai bune decizii. Filmat în stil observațional, urmărim momentele delicate din intimitatea acestor conversații. Cunoștințele și pregătirea medicilor se bazează pe etică și comunicare. Prin prelegerile ținute studenților, atelierele pentru medicii seniori, dar și discuțiile cu conducerea spitalului, urmărim efortul lor zilnic de a schimba paradigma medicinei occidentale și de a o pune în practică. Comunicarea și atenția asupra minții și sufletului pacientului pot duce în cele din urmă la o viață mai bună.
Sunt liber (2021)
r. Laure Portier
Cineasta Laure Portier documentează maturizarea fratelui său mai mic, începând din anii tumultuoși ai adolescenței și culminând cu procesul de introspecție care-l determină pe acesta să-și reconsidere întreaga viață. Filmul parcurge astfel, purtat de curentul unor mari salturi temporale, diferite spații – de la casa părintească la colinele peruviene – pe urmele acestui aventurier autodidact, care duce o luptă corp la corp cu anii tinereții, în încercarea de a-și găsi drumul propriu. Un sentiment inițial de disperare surdă, care amenință să întunece întreg filmul pe măsură ce protagonistul său se adâncește în derive (ajunge să locuiască pe stradă în Spania, de pildă), lasă treptat locul unor imagini luminoase, care poartă în ele promisiuni și speranțe. „Soy Libre” devine astfel povestea unei evadări, a unei traiectorii care-l conduce pe acest tânăr spre periferia unei societăți resimțite în tot moralismul său opresiv. Portier deapănă firul acestei relații fluctuante, traducându-l cinematografic – ce inițiativă grozavă este aceea de a-și înzestra fratele cu o cameră proprie, pentru a se putea filma la distanță – până ce se transformă în mărturia vie a acestui elan centrifug. Ca o confirmare a menirii documentarului de a „ține aproape” – reper și sprijin pentru figurile vulnerabile –, constituind, în cele din urmă, un gest de recunoștință pentru cei care au izbutit să-și ia viața în mâini. (Victor Morozov)
Evadare (2021)
r. Jonas Poher Rasmussen
Am fi tentați să credem că, odată ajuns într-un punct stabil al vieții, un om nu-și poate dori nimic mai mult. Ei bine, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple, iar Amin o știe foarte bine: pentru el, libertatea și fericirea sunt bunuri fragile și alunecoase, imposibil de păstrat intacte fără un efort considerabil.
După un plonjeu într-o copilărie fericită în spațiul acum pierdut al Afganistanului natal, Amin își începe povestea care l-a scos din vis pentru a-l arunca în realitatea neagră a războiului, trăgând după sine tot șirul de dezastre ce a urmat. Arestarea tatălui și dispariția lui a fost numai declanșatorul unei vieți începute pe panta abruptă a aventurii: haosul Rusiei nouăzeciste, dificultatea emigrării în Vest, îndoielile legate de propria identitate sexuală și acceptarea ei. Animația alunecă pe nesimțite în jocul documentarului, regizorul iese și el din convenție și se apropie de protagonist, într-un gest de empatie pe care niciun mecanism cinematografic nu-l poate împiedica. Parte terapie prin cinema, parte confesiune, „Evadare” este mai presus de orice un memento esențial despre acceptare și traumele cauzate de absența ei. (Andreea Chiper)
Casa cu păpuși/House of Dolls (2020)
r. Tudor Platon
„Casa cu păpuși” este o incursiune într-un univers special: vacanța anuală a unor femei de 70 de ani. Departe de bărbați și de lumea dezlănțuită, Cica, Nana și prietenele lor se izolează voluntar într-o vilă de pe Valea Oltului. Împreună, împletesc pofta de viață cu amintirile, melancolia cu veselia, bârfele cu bancurile. Totul pentru a întreține iluzia că pentru ele timpul nu a trecut și că sunt aceleași fete tinere, frumoase și îndrăgostite din urmă cu 50 de ani.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Organizator: Asociația One World Romania Co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național Parteneri: Centrul de Tineret Nevo Parudimos, Muzeul Cineastului Amator, KineDok
