Dintre lucrările care au apărut până acum în editura Meridiane sub antetul «Vedetele ecranului», cea semnată de
Magda Mihăilescu ni se pare mai aproape de profilul ideal al acestei colecţii. Autoarea izbuteşte, în puţine pagini, să schiţeze portretul unei artiste adevărate. Şi lucrul nu era tocmai uşor dacă ne gândim că această actriţă nu este alta decât fascinanta, unica, nepreţuita Sophia Loren. Sophia «evenimentul» cum o numea Roland Barthes. Ceea ce îi reuşeşte Magdei Mihăilescu este o monografie lucidă, fără epitete şi exclamaţii inutile, fără sofisticări de prisos. Spunem lucidă, fiindcă ne-am fi putut trezi şi cu un studiu plângăreţ, care să ofteze după soarta fetei sărace ajunsă în lumea telefoanelor albe. Autoarea este mereu frământată de întrebări, întrebări pe care ni le transmite şi nouă: de ce nu s-a supus Sophia canoanelor, de ce n-a plecat capul, de ce n-a devenit un «corp-obiect», de ce şi-a manifestat şi şi-a păstrat nealterată personalitatea, de ce a ştiut să fie mereu autentică, de ce nu o înspăimântă timpul. Şi iată, din carte se desprinde chipul actriţei pe care nici Cinecitta, nici Hollywoodul n-au reuşit s-o îngenunche: meridională năvalnică, plină de temperament, de graţie, de talent, frumuseţe explozivă, femeie care ştie să redea cu o maximă intensitate orice sentiment. Aceasta este cea despre care Mastroianni spunea că este «incredibil de muncitoare», iar De Sica că este nu numai «o mare actriţă, dar şi o profesionistă în cel mai înalt sens al cuvântului».
Magda Mihăilescu ştie să pună accentele cuvenite, fără a stânjeni fluxul portretului, ba dimpotrivă alimentându-I cu date noi, pe câteva roluri de seamă din cariera vedetei: în
Cheia lui Carol Reed întâlnim o Sophie care ştie să fie melancolică şi răbdătoare; în
Ciocciara lui De Sica o ţărancă dezlănţuită şi pătimaşă; în
leri, azi, mâine o interpretă plină de virtuozitate a trei ipostaze ale feminităţii.
Într-adevăr Sophia Loren îţi poate da, cum spune autoarea studiului, «o încredere în demnitatea eternei condiţii actoriceşti».
Poate că povestită de un
D.I. Suchianu cariera Sophiei Loren ar fi fost mai atracţios înfăţişată. Dar şi în stilul sobru şi reţinut al Magdei Mihăilescu am regăsit, în contururi fine, imaginea Sophiei Loren de dincolo şi de dincoace de ecran.
