Promisiuni româneşti – Despre oameni şi melci

     Un alt film românesc ce merită a fi apreciat este Despre oameni şi melci, regia Tudor Giurgiu, scenariul Ionuţ Teianu, comedie so­cială, a cărei acţiune se petrece în anii de imediat după evenimentele din decembrie, când celebra Uzină ARO este falimentată pentru a fi cumpărată de francezi. Soluţia şefului de sindicat, jucat excelent de Andi Vasluianu, este donarea de spermă pentru cumpărarea fa­bricii de către colectivul de muncitori, capabili să reia producţia celebrei mărci de autoturism de teren. Dar cum la porţile Orientului orice este posibil, nici donatorii de spermă nu sunt agreaţi, studenţii danezi fiind preferaţi pentru IQ-ul lor, directorul cumpărat, corupt este şi criminal de indiferent faţă de soarta propriilor subordonaţi, după cum secretara, cea dornică de partide de sex pe acoperiş cu şeful de la sindicat, va fi cea care va divulga complotul iscat de fran­cezul capitalist, dejucat fiind şi de fiul îndrăgostit, în România tuturor posibilităţilor.
     Deşi trenant pe alocuri, filmul lui Tudor Giurgiu cucereşte prin câteva schimburi de re­plici pline de haz, din păcate, situate depar­te de prezentul corupţiei la niveluri mult mai înalte decât cele necesare pentru cultivarea melcilor, puşi pentru prima oară în pagina ci­ne­matografică, magistral şi inimitabil, de Mir­cea Daneliuc. Câteva portrete de perso­naje de reţinut ale eternei tranziţii sunt Dorel Vişan, directorul cucerit de melci, dar nu ca în acidul Senator al melcilor, Monica Bârlă­d­eanu, fata cu probleme, secretară de director, dar cu hormonii răsculaţi chiar în faţa şefilor de sindicat, Andi Vasluianu, cel care încearcă soluţia idealistă a cumpărării fabricii cu preţul ridicolului şi deriziunii induse de goana după bani, inaugurată cu prilejul instaurării demo­craţiei. Deloc strălucit, mediu, dar nu medio­cru, în aproape toate capitolele, filmul lui Tudor Giurgiu apare pe ecrane cu o întârziere de aproape douăzeci de ani. Decalajul temporal nu este favorabil autorului, care se poate salva printr-o mai atentă şi riguroasă opţiune pentru o poveste mai apropiată zilelor noastre atât de bogate în subiecte de tragicomedii, pline de tâlcuri. Nu neapărat culese de la Faptul divers al tabloidelor de succes la vârsta a treia şi, uneori, întâia.