A fost odată ca niciodată un împărat care avea o prea-frumoasă fiică. Aceasta era îndrăgostită de un voinic şi, totodată, era râvnită de zmeu, pe care împăratul vroia să-l răpună cu ajutorul unei formidabile arme pe care o inventase: arma care trăgea din spate. Atunci când zmeul intră în posesia armei, doar voinicul este în stare să-i vină de hac şi astfel să-şi cucerească dreptul la mâna prea-frumoasei." /> Aarc.ro - Secretul armei… secrete (1988)

Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Secretul armei… secrete (1988)

The Secret of the Secret Weapon


90 min. - Basm Comedie Film muzical - AG - 03.07.1989


Sinopsis :

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o prea-frumoasă fiică. Aceasta era îndrăgostită de un voinic şi, totodată, era râvnită de zmeu, pe care împăratul vroia să-l răpună cu ajutorul unei formidabile arme pe care o inventase: arma care trăgea din spate. Atunci când zmeul intră în posesia armei, doar voinicul este în stare să-i vină de hac şi astfel să-şi cucerească dreptul la mâna prea-frumoasei.

Regie: Alexandru Tatos

Scenariu: Alexandru Tatos

Actori Principali: Victor Rebengiuc, Mircea Diaconu, Carmen Galin


Galerie foto




Distribuție

Victor Rebengiuc Împăratul
Mircea Diaconu Zmeul
Carmen Galin Spaima
Vezi tot genericul

Producători

Casa de filme Patru

Date de producție

Prima formă a scenariului, Sânziana şi Pepelea (după Vasile Alecsandri) este scrisă de Tatos în 1978, când se fac tentativele unei coproducţii româno-franceze. Urmează, în 1983, varianta intitulată Feriţi-vă de zmei care intră în planul tematic pe anul 1984, dar este respins de conducerea CCES şi regizorului i se oferă proiectul Întunecare pe care el însuşi îl propusese Casei de filme Unu, cu câţiva ani în urmă. Filmul intră în producţie la 15 februarie 1987 şi este terminat în martie 1988, când i se solicită din partea conducerii CCES diferite modificări pentru „dinamizarea ritmului şi întărirea eficienţei sale comice“. După realizarea acestora, filmul este „uitat“ în cutii mai mult de un an, iar premiera are loc la cinematograful „Luceafărul” nefiind considerat demn de „Scala”, cinematograful oficial de premieră pentru filmele româneşti.
Filmări între 25 iunie și 12 septembrie 1987, la Slănic Prahova, Sighișoara, Mamaia, Hunedoara. Cheltuieli de producţie 6.000.000 lei. Ecran normal, color, 2470 m.

Distribuitori

Româniafilm

Festivaluri

  1. 1989 - ACIN - Premiul special al juriului pentru întreaga activitate (Alexandru Tatos) şi Premiul pentru decoruri

Replici

Marele sfetnic : Când începi să bănuiești ajungi să înnebunești
Zmeul : Care-i secretul armei, dragă?
Spaima : De unde să știu dacă e secretă?!
Zmeul : O să aflăm că d-aia există secrete ca să fie descoperite
Împăratul : De ce să greșim azi ce se poate greși mâine?
Marele sfetnic : Facem nuntă sau război?
Împăratul : Și una și alta, nătărăule, că unde-i bal e și bănuială.
Împăratul : Cu cât e mai barbar un război cu atât mai sfântă trebuie să fie cauza lui. E contribuția mea la teoria războaielor. Istoria va avea nevoie de ea ca să-și justifice măcelurile
Zmeul : Din cauza femeilor ajungi să-ți omori prietenii și din cauza prietenilor ajungi să-ți omori femeile

Trivia

  • Înainte de încheierea filmărilor, actorului Adrian Păduraru i se rade mustaţa pentru a putea juca în rolul Leonaş din filmul Cucoana Chiriţa. Nemaiexistând racord, Alexandru Tatos cere întreruperea  producţiei până când mustaţa lui Păduraru va creşte la loc.
  • Pentru rolul Voinicului a dat probe şi actorul Şerban Ionescu
  • Inițial cuplul Burtă-Verde - Gâtlej-Uscat trebuia interpretat de Jean Constantin și Radu Gheorghe, care s-au dovedit a fi indisponibili
  • Autorul textelor cântecelor: Aurel Storin
  • Filmările combinate se realizează la Studioul „Lenfilm”
Tatos despre film
„Filmul — pe care l-am lucrat cu mare plăcere — nu seamănă cu nimic din ceea ce am făcut până acum, dar de fapt am revenit la procupările începuturilor mele în teatru: commedia dell’arte. Adică am vrut să fac o comedie care să meargă în plin buf. Am dorit deasemeni ca Secretul armei … secrete să fie în hainele zilei de azi, când micul spectator, obişnuit să vadă rachete cosmice şi alte maşinării supra-moderne, nu mai crede în mantiile, buzduganele şi balaurii care ne delectau nouă copilăria.”

Opinia criticului
„Întâmplarea face să vedem, la o scurtă distanţă în timp, un film cu „a fost odată”, dar nu şi cu „făpturi de vis”, ci de... râs. Astfel, Împăratul din Secretul armei... secrete e împărat, Zmeul e zmeu etc. numai că aşa păguboşi cum sunt, parcă ar avea nevoie de o mână de ajutor. Suveranul lui Victor Rebengiuc se încurcă în toate, de la veşminte şi perucă la teorie şi practică, de la ducerea războiului la educaţia şi peţirea Frumoasei (fiice), de la credinţa supuşilor la respectul vecinilor. Un fel de Aguirre, mânia zeilor, în varianta parodică, în care demenţa devine debilitate. Nu fără tâlc însă. Înduioşător de-a dreptul — evident, dincolo de haz — este Mircea Diaconu, cu adevărat zmeul cel mai zmeu, pentru că suferă „ca un câine în amor”. Frankenstein cu colţi la purtător şi cu of-uri cântate la violoncel, inventiv, dar născut fără noroc, insolent sau obedient, de la caz la caz, când situaţia o cere, malefic fără convingere şi rămas la coada căruţei din vocaţie, Zmeul pare într-o neostenită... reciclare, doar-doar va izbuti vreo lovitură. De altfel, aceasta este marea lecţie pe care i-o oferă verişoara zisă şi „spaima”, geniul răului, deghizat în tot felul de costume, de la cel de „duh al locului” (iar un duh nu poate fi îmbrăcat până în gât!) la haina de piele cu ţinte, Carmen Galin fiind în toate iremediabil fermecătoare. Este eficace, seduce, trişează, se deghizează, făgăduieşte, loveşte, nu sta o clipă, şi, aşa spaimă cum vrea să fie, parcă niciodată Carmen Galin, nu a fost mai frumoasă ca acum, în acea lume nebună... nebună, cotropită de personaje, dar şi de actori îndrăgostiţi de acel fel de nebunie numit joc." (Magda Mihăilescu, Cinema nr. 8, august 1989)

"Aparent regizorul-scenarist se joacă, inventează o lume de basm, cu zmei și feți frumoși, zâne bune și vrăjitoare, împărați și Ilene Cosânziene (cărora le schimbă nu o dată sensul) angrenând toate personajele într-o strașnică bufonadă, într-un amețitor carusel burlesc, dar filmul nu e nicidecum o joacă, regizorul spune multe adevăruri, combate prostia omenească, stupiditatea, anormalul, nonsensul, aberația, în contextul unei trame cu tâlc, cu pronunțat mesaj anti-războinic și anti-totalitar, aceasta în miezul anului... 1989" (Călin Căliman, Ecart, 25 septembrie 2003)