Punguța cu doi bani (1975)

Opinia criticului
„Grafica Lianei Petruțiu, traducând fantasticul în grotesc și caricatural, este dintre cele mai originale care se afirmă în filmele noastre de animație. Dar genul proxim al unei pelicule ca aceea de față nu e filmul de animație propriu-zis, ci grafica de carte. Planșele care ilustrează diferite momente din textul cunoscutului basm se multiplică până la a epuiza episoadele. Ne-am fi resemnat, totuși, cu o astfel de ilustrare — pentru plăcerea plastică în sine — dacă filmul de față n-ar confunda și aparențele: ca tratare scenaristică a subiectului, filmul ne plasează în zona povestioarelor pentru copii, în timp ce expresia plastică uzează de tehnici eliptice și de distorsiuni acuzat moderne. Interzicându-și orice inovație în narațiunea ca atare, exact cu sentimentul ilustratorului de carte, care nu se poate apuca să schimbe textul, autoarea lasă povestirea să curgă în pace, paralel, ca un simplu pretext pentru creația sa autonomă. Disjuncția se practică uneori în grafica de carte. Dar operația e imposibilă în film.”(Val.S. Deleanu, Cinema nr. 7, iulie 1975)