La porţile pământului (1965)

Marga Barbu despre rol
„Irina mi-a prilejuit un moment cu totul aparte în cea mai uşoară dintre secvenţele filmului. N-aveam nimic de spus, nimic de făcut. Stăteam tolănită pe un divan cu o pisică neagră pe piept. Când Saizescu a comandat „motor!” şi aparatul a început să bâzâie, pisica s-a speriat, a înlemnit de spaimă. Şi-a scos doar ghiarele şi le-a înfipt în mine. Eu trebuia să fiu somnolentă, serafică. Am fost!" (Cinema nr. 12, decembrie 1965)