Două surori dintr-un sat din Oltenia pleacă ilegal la cules de capşuni, în Spania. După un an, când se întorc acasă, victorioase, cu un aer occidental, fetele spun că n-au mai fost  în Spania, la căpşuni, ci în Italia, la struguri. Adevărul este însă altul, ceva mai sumbru." /> Aarc.ro - Italiencele (2003)

Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Italiencele (2003)


82 min. - Comedie Dramă - AP 12 - 15.10.2004


Sinopsis :

Două surori dintr-un sat din Oltenia pleacă ilegal la cules de capşuni, în Spania. După un an, când se întorc acasă, victorioase, cu un aer occidental, fetele spun că n-au mai fost  în Spania, la căpşuni, ci în Italia, la struguri. Adevărul este însă altul, ceva mai sumbru.

Regie: Napoleon Helmis

Scenariu: Napoleon Helmis

Actori Principali: Mara Nicolescu, Ana Ularu, Costel Caşcaval


Galerie foto




Distribuție

Italiencele (2003) Mara Nicolescu Jeni
Ana Ularu Lenuța
Costel Caşcaval Gigel
Vezi tot genericul

Producători

Ro de Film S.A.
Total TV S.R.L.
Cu sprijinul CNC

Distribuitori

Cine TV Film

Festivaluri

Subiect

Povestea urmăreşte traseul a două surori, Jeni şi Lenuţa, dintr-un sat din Oltenia, care pleacă ilegal să culeagă căpşuni în Spania. După un an se întorc acasă, îmbrăcate occidental şi pozând în femei de succes. Ele susţin în faţa tuturor că şi-au schimbat puţin ruta — dar nu şi scopul — şi că au ajuns în Italia, la cules de struguri, însă adevărul e foarte diferit de povestea lor.

Trivia

Regizorul despre film
„Am vrut să spun o poveste, nu să fac un film. M-am raportat tot timpul la public. Trebuia să fie un pic altceva, să-i placă povestea, să o ţină minte. M-a interesat să spun o poveste credibilă, amuzantă şi emoţionantă.
Când eşti în preajma unui debut în cinema eşti tentat să spui tot, vrei să demonstrezi şi să le spui celorlalţi tot ceea ce ştii. Capcana este că poţi să pierzi din vedere povestea. Important este ca spectatorul să plece din sală cu o poveste pe care să şi-o poată aminti.
Filmul ăsta e dulce-amar, negru şi alb, trist şi vesel în acelaşi timp. În film trebuie să te legi de întâmplări reale dacă vrei o radiografie a timpului în care trăieşti, dar trebuie să le îndulceşti când le aduci la cinematograf, să nu întristezi spectatorul peste măsură şi, dacă se poate, să-I faci să râdă puţin şi să nu regrete că a dat banii pe bilet. În film am părăsit puţin tonul ăla pesimist, felul în care e văzută viaţa la noi.”