Croaziera (1980)

Opinia criticului
„Cât privește Croaziera de Mircea Daneliuc, parcurge un drum similar: înfățișând fațada optimistă, zâmbitoare, a unei simbolice excursii, filmul lasă să se vadă dedesubuturile — meschinăria, precaritatea participanților, oportunismul, poltroneria îndrumătorilor — și, fără a schimba un accent, dar și fără a evita notele false, zgrunțuroase ale realității (chiar când ele par anestetice și transmit un kitsch visceral, ca-n „noul val” ceh din anii '60), face să se vadă provincialismul, deriziunea idilismului.” (Romulus Rusan, „Filmar”, 1984)
"Daneliuc rupe normalitatea aparentă şi trece la metafora politică, încărcând personajele şi acţiunea cu un puternic mesaj anti-sistem. Activistul de partid îşi face apariţia în toată splendoarea în persoana lui Proca. Este primul protagonist tovarăş în totalitate negativ din filmul românesc sub dictatură." (Cristian Tudor Popescu, "Filmul surd în România mută", 2011)