Casa dintre câmpuri (1979)

"Detaliile, zecile de detalii imaginate de regizor izbutesc miracolul de a inventa o credibilitate supra-extra-dramaturgică. Bogăția de găselnițe face să se nască neprevăzutul acolo unde totul părea prevăzut, căci, evident, programul scenariului cerea ca președintele potlogar să fie pedepsit, inginerul năpăstuit să fie reabilitat, ticăloșiile să fie sancționate." (​Ecaterina Oproiu)
"Consecvent unui moralism dinamic, nu tezist, mai romantic în Mere roșii și Duios Anastasia…, mai concret, acut realist în Rătăcire și Casa dintre câmpuri, Alexandru Tatos își urmează cu credință obsesiile. De fapt, obsesia, și anume incompatibilitatea idealurilor, imposibilitatea de a concilia principiul lui a fi cu a avea. (...) Filmul continuă acest gen de refuz al târgurilor cu conștiința din Mere roșii." (Alice Mănoiu)