15 fete frumoase se îmbarcă într-un autocar cu destinaţia Paris pentru a participa la un show itinerant prin toată Franţa. Marion, o franţuzoaică pur sânge, este agentul lor artistic şi totodată câinele lor păzitor. Gigi, partenerul ei din România, care s-a ocupat de recrutarea fetelor visează la o combinaţie cu una dintre ele. În timp ce şoferul care trebuie să le ducă cu bine la destinaţie se gândeşte cu nostalgie la "frumoasele timpuri de altădată"" /> Aarc.ro - Asfalt Tango (1996)

Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Asfalt Tango (1996)

Asphalt Tango


98 min. - Road Movie - N 15 - 04.04.1997


Sinopsis :

15 fete frumoase se îmbarcă într-un autocar cu destinaţia Paris pentru a participa la un show itinerant prin toată Franţa. Marion, o franţuzoaică pur sânge, este agentul lor artistic şi totodată câinele lor păzitor. Gigi, partenerul ei din România, care s-a ocupat de recrutarea fetelor visează la o combinaţie cu una dintre ele. În timp ce şoferul care trebuie să le ducă cu bine la destinaţie se gândeşte cu nostalgie la "frumoasele timpuri de altădată"

Regie: Nae Caranfil

Scenariu: Nae Caranfil

Actori Principali: Charlotte Rampling, Mircea Diaconu, Florin Călinescu


Galerie foto


Galerie video



Distribuție

Asfalt Tango (1996) Charlotte Rampling Marion
Mircea Diaconu Andrei
Florin Călinescu Gigi
Vezi tot genericul

Producători

Les Films du Rivage
Domino Film
France 3 Cinéma
Les films de l'ouest, Comme des Cinémas, Canal +
Studioul Cinematografic “Bucureşti”, Sabina Product
Ministerul Culturii din Franţa
Cu sprijinul CNC

 

Date de producție

Ecran normal, color.

Distribuitori

Pro Video

Festivaluri

  1. 1996-1997 - UCIN - Premiul pentru regie; Premiul pentru interpretare rol secundar masculin (Constantin Cotimanis, Florin Călinescu); Premiul pentru montaj

Soundtrack

Nabucco: Va! pensiero de Giuseppe Verdi

Trivia

Charlotte Rampling despre Nae Caranfil: „Am văzut primul film al lui Nae Caranfil (E pericoloso sporgersi) și l-am găsit foarte reușit. E un fel de Woody Allen din Est, o persoană în același timp extravagantă și gravă”. 

Spicuiri din presa franceză
"Imaginaţi-vă peripeţii şi quipro­quouri, adăugaţi fineţe şi gravitate, completaţi totul cu umor de bună ca­litate şi veţi avea o idee despre film" (Canard enchaîne); "Un inteligent şi eficace portret al României contemporane, nu lipsit de farmec" (Studio Magazine); "Asfalt Tango regăseşte accen­te apropiate comediei italieneşti de odinioară. Filmul constituie, de altfel, o fabulă morală insolentă asupra rapor­turilor dintre bărbaţi şi femei, dorinţă şi căsnicie..." (Le Monde); "70% umor şi ritm, 5% violentă şi sex" (Cinemag); "Uşurătatea aparentă a subiectu­lui e dublată de o reflecţie asupra tul­burărilor prin care trece o ţară aflată între totalitarism şi liberalism sălbatic. Road movie-ul sau picarescul nu sunt decât pretextul unei radiografii pesi­miste. (Les inrockuptibles); "... cade destul de des în facilita­te, deşi oferă portrete savuroase. (...) O comedie a cărei ambiţie e să spu­nă mai mult decât un film politic des­pre ţara sa unde femeia a devenit cel mai preţios capital în (sensul că e cel mai lesne de transformat în bani)." (La croix); "Un scenarist de talent care, în ciuda dialogurilor pline de umor, nu reuşeşte să scoată povestea din mo­leşeală. Poate şi din cauză că în ase­menea momente, Nae Caranfil doreş­te să stârnească reflecţii asupra a două moduri de viaţă, arhaic şi mo­dern" (Telerama); "Ideea e exploatată iniţial cu ma­liţie - mizându-se pe contrastul dintre visele protagonistelor inocente şi reali­tate, pe opoziţia dintre distincţia cini­că a Charlottei Rampling şi destrăma­rea ţării traversate dar, pe măsura apropierii de frontieră, regizorul pierde firul, iar comedia care păruse vie şi lansată se dovedeşte sentimentală, încheindu-se fără curaj." (Nouvel Observateur); "... un road movie improbabil care acumulează clişee şi revigorări fals di­namice. Caranfil e un cineast promi­ţător de la care aşteptăm, după acest eşec care nu are nimic ruşinos, un nou film ceva mai bine condus." (Positif); "Un film sub clopot de sticlă, fără rimă sau sens, nici românesc, nici fran­cez, care aduce o proiecţie neînde­mânatică a aspiraţiilor profesionale ale cineastului. Fără să se sinchiseas­că de starea actuală a ţării sale, el în­cearcă mai curând să transpună prin personajele sale propria sa atracţie pentru occident. Ideea autobuzului, microcosm steril şi autarhic, e mai curând simptom de lene creativă." (Cahiers du Cinema); "Candidat serios la titlul de cel mai prost film al anului" (Liberation)