Actorul şi sălbaticii (1974)

Opinia criticului
„... în Actorul și sălbaticii Manole Marcus face o demonstrație de perspicacitate regizorală, de știință de a privi un chip oarecare în perspectiva unui personaj anume. Căci el vede la «Steaua fără nume» o cântăreață numită Carmen Berbecaru, intuiește mina de aur ce zace în contrastul izbitor dintre o înfățișare fragilă și o voce ce face să vibreze aerul, străvede în acel contrast metamorfoza necesară personajului numit Mărioara, acea metamorfoză dinspre țărăncuță, spre «divă la Tănase», și o distribuie, o «debutează» fără să clipească și fără să greșească. Și din nou gestul unui regizor ne obligă. Să ne uităm bine la această Carmen Berbecaru, la evoluția ei firească dinspre stângăcie spre siguranță, să observăm ce iute a învățat să-și acorde vocea cu gestul și privirea, ce iute a prins sensul mișcării de spectacol, să ne uităm la acele prim-planuri compuse cu ochi de maestru de Nicu Stan și să ne întrebăm dacă nu cumva în acest Actorul și sălbaticii s-a născut o stea de musical.” (Eva Sîrbu, Cinema nr. 3, martie 1975)