Q.E.D. Quod erat demonstrandum (2013)

Trivia

Regizorul despre film
"Pare ciudat  să vorbim despre acest film ca despre un film de epocă. N-au trecut decât 30 de ani de atunci! Și totuși!  Universul din jur s-a schimbat radical. Iar tot ce apare acum în film, ca scenografie, costum, poate chiar și maniera de joc, a trebuit să fie adaptat, compus, asamblat."

Florin Piersic jr. despre personaj
"Securistul pe care îl joc nu e bruta tipică din alte filme românești, scenariul intră în viața, în problemele și în dilemele lui, e un personaj mai nuanțat. E destul de frământat, fixist, vrea să fie bun profesionist și reușește foarte puțin din ce-și propune. Vrea foarte mult să promoveze, dar nu prin pile și relații, ci prin propriile forțe și are prea mare încredere că asta contează în lumea lui. Dar sistemul era o caracatiță de relații. Pe vremuri, o partidă de vânătoare cu Ceaușescu te putea urca câteva trepte în ierarhie."

Vivi Drăgan Vasile despre imaginea filmului
"Cred că subiectul și epoca sunt potrivite pentru o astfel de „tratare”, în griuri și nu în culoare. „Curajul polemic” al regizorului și al producătorului acestui film într-o perioadă în care agresivitatea cromatică a digitalului (în curând atotcuceritor...) ne-a invadat mi se pare demn de luat în seamă. Pentru mine, ocazia de a mai face un film alb-negru, la 25 de ani după Moromeții, a fost ca o reîntoarcere la iubirea dintâi... Lumea filmului s-a schimbat, spectatorul s-a schimbat, și noi, probabil, nu mai suntem aceiași... Personal, am  o mare bucurie și speranța că formula vizuală aleasă să contrarieze, dar să și fie acceptată în final că o soluție creatoare pentru acest film."

Cristian Niculescu despre scenografie
"Este, într-un  fel, mai greu să redai atmosfera unei epoci pe care a-i trăit-o, decât a încerca să refaci o perioadă istorică pe care o cunoști indirect, din fotografii, filme sau descrierea altora. Anii ’80, prin prisma memoriei, inevitabil subiective și selective, corespund primei mele tinereți și imaginile păstrate sunt, în general, foarte luminoase și calde, în profida ceea ce se știe. Dificultatea consta în a găsi „justa măsură”, de a te obiectiva și a găsi acel „general valabil”, suficient de evocator și autentic, pentru un segment cât mai larg de public."

Velvet Moraru despre producţie
"Să-ți propui să faci un film pe peliculă alb-negru, cu poveste din anii ’80, fără coproducători externi și cu finanțări exclusive din România, este, cred acum, sinucidere curată. La început a fost mult entuziasm după care au apărut multe probleme de ordin financiar. Le-am depășit, parțial deocamdată, cu sprijinul financiar al Cinema City, cu bunăvoința unor parteneri de lucru minunați și a unei echipe răbdătoare."