Secvenţe… (1982)

Alexandru Tatos despre film
„Neputinţele noastre, limitele noastre omeneşti, concesiile conjuncturale, subiectivitatea noastră ne pot pune într-un contratimp dramatic cu ceea ce se petrece în jurul nostru; ne putem opri la aparenţe, ocolind adevărul, adevărul realităţii şi adevărul creaţiei, care ele însele sunt atât de relative; sau să le lăsăm să treacă pe lângă noi fără să le vedem. E ceea ce am încercat să spun în Secvenţe.”
„Secvenţe este un film despre adevăr, despre relativitatea adevărului, atât în viaţă şi, mai ales, atunci când acesta este asimilat, transpus uneori până la mistificare, de către artă, mai ales de o artă impusă.”

Opinia altor cineaşti
"Structura interesantă şi autoportretizarea la care se supune regizorul cared că fac din Secvenţe unul dintre cele mai îndrăzneţe filme de dinainte de 89. Secvenţa antologică cu figuranţii care trăiesc o dramă mai intensă decât actorii principali spune mult despre optica prin care Tatos reuşes să povestească despre oameni simpli, comuni. Din alt punct de vedere, cred că este unul dintre puţinele filme rpmâneşti de dinainte de 89 în care dialogul era bine scris, era credibil" (Marian Crişan, Dilema veche 3-9 iulie 2008)

"Secvenţe mi-a arătat ce suntem. Şi anume nişte fiinţe torturate de mărunţişuri şi condamnate în mod definitiv şi indiscutabil la însingurare. Această Noapte americană românească reuşeşte ceea ce Francois Truffaut n-a reuşit. Adică să pună degetul pe ceea ce doare cel mai tare. Adică să vorbească cu imagini în mişcare despre imaginile în mişcare şisă mă aducă la enunţul din Ecleziastul 1:2. De altfel, filmul conţine cadrul care mă emoţionează cel mai mmult din tot ce s-a filmat la noi. Cum e oare să vorbeşti despre Singurătate arătându-ţi (te!) personajul singur într-un apartament? Greu, îţi spun eu" (Cristi Puiu, Dilema veche 3-9 iulie 2008)

"Secvenţe mi se pare, cu toate asperităţile care îi ştirbesc rotunjimea, filmul cel mai puţin datat, cel mai onest, cel mai indiferent în raport cu contextul în care a fost făcut. Pe scurt, filmul unui autor despre el însuşi" (Răzvan Rădulescu, Dilema veche 3-9 iulie 2008)