Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie, Universitatea Bucureşti (1931) şi al Facultăţii de Medicină, Bucureşti (1934), doctorat în medicină la Paris.
Cronică cinematografică în presă şi la radio (1929-1934); Secretar general al CIDALC-România (Comité International pour la Diffusion des Artes et des Lettres par le Cinéma 1932-1934); membru în conducerea societăţii „Indrofilm Sonor”; membru al Societăţii literar-artistice „Criterion”. În 1934 este principalul inspirator al Legii pentru crearea Fondului naţional al cinematografiei (Legea Mavrodi). În 1940 director al Direcţiei cinematografice din Ministerul Propagandei; din 1941 până în 1943 director al ONC (Oficiul Naţional al Cinematografiei); în 1943 devine director al Societăţii cinematografice româno-italiene „Cineromit”.