Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoţia 1956). Debutează pe ecran în scurtmetrajele La mere şi Blanca,
filme de diplomă ale colegilor ei de Institut, secţia regie:
Manole Marcus şi
Iulian Mihu şi, respectiv,
Mihai Iacob. Definitorie pentru cariera ei cinematografică rămâne întâlnirea cu
Malvina Urşianu a cărei actriţă fetiş devine.
"Preocupate deopotrivă de destinul complicat al femeii în societatea de ieri şi de azi, de rezistenţa ei morală în faţa diferitelor adversităţi, regizoarea şi actriţa dau viaţă unei galerii de personaje complexe, înzestrate cu duioşie şi dăruire, cu credinţă şi putere de sacrificiu, cu tenacitate şi rezistenţă. Irina din
Gioconda fără surâs sau Alexandra din
Serata, Lena din
Trecătoarele iubiri sau Ruxandra Doamna din
Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, personajele Silviei Popovici conferă faţete deosebite ale unuia şi aceluiaşi prototip feminin confruntat cu mari drame personale într-un context istoric de mare acuitate" (
Cornel Cristian, Magazin estival Cinema 1984).
"Cum în activitatea mea de scenarist, rolurile de ingenuă au fost întotdeauna secundare, ne amuzam spunându-i că o aştept să se maturizeze pentru a interpreta un rol principal. Ne amuzam pentru că lucrul părea aproape imposibil, într-atât era de iremediabil tânără. (...) Ne-am reîntâlnit la
Gioconda fără surâs, ea tot iremediabil de tânără, dar atât de matură, spiritual. Şi n-am mai făcut haz de întâlnirea pe care ne-am dat-o în viitoarele filme, pentru că văzusem cu luciditate că totul este posibil, chiar şi trecerea anilor. (...) Stilul interpretativ al Silviei Popovici este un dar făcut celor care au curajul emoţiei deschise." (
Malvina Urşianu, Almanah Cinema 1970)
