Absolvă, la Moscova, Institutul Unional de Cinematografie - VGIK (promoţia 1952). La revenirea în ţară se angajează la Studioul "Alexandru Sahia" unde rămâne până în 1961 când se transferă la Studioul cinematografic "Bucureşti", dar unde se va reîntoarce în 1970 când regizorii sunt scoşi pe contract.
În septembrie 1987 pleacă în Israel unde se dedică în principal scrisului. Începând din 1989 publică volumele "Manuscrisul de la Ciumaţi", "Izidor Mânecuţă", "David Rege", "Parastasul", "Funerailles a Bucarest".
"Mircea Săucan e unul dintre cazurile cele mai dramatice din viaţa ideologică dintre anii '49–'87. Mircea este unul dintre cele mai scandaloase, dacă nu cel mai scandalos produs al ideologiei realist-socialiste. E unul dintre cazurile extraordinare în care o practică a artistului e în total dezacord cu o ideologie dominantă. Mircea e un om care a crezut, din convingere profundă, în comunism. A învăţat la Moscova cu profesori foarte buni, câţiva dintre cei persecutaţi de socialismul sovietic. Toate astea s-au imprimat în el dându-i o ideologie dintre cele descuiate ale realismului-socialist. Însă practica artistului a aruncat la o parte toată această ideologie şi toată drama lui e aceea a talentului care duce la isterizarea artistului interzis. Cum a ajuns Mircea să fie interzis ca artist după ce a fost secretar de partid la "Sahia" este unul dintre acele mistere extraordinare care aparţin marilor artişti." (
Radu Cosaşu, vol. "Fantasme şi adevăruri")
