Marioara Voiculescu

Actriță, regizoare
Born: 09.08.1895 in București
Died: 03.03.1976 in București

Absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, unde este admisă la vârsta de 14 ani, cu dispensă. Se înscrie la Actorie la sugestia scriitorului Zaharia Bârsan. Îi are profesori pe Aristizza Romanescu și Petre Liciu. Este angajată la Teatrul Național în 1901, unde îi sunt mentori regizorul Petre Gusty și Alexandru Davila. Debut oficial în stagiunea 1903-1904 cu rolul Gina din ”Casta Diva”, de Haralamb Lecca. Ea și Tony Bulandra, Ion Manolescu, Lucia Sturza Bulandra fac parte din ”Compania Davila”, care promovează naturalețea pe scenă. În 1912, înființează Compania Marioara Voiculescu. În 1914, se asociază cu soții Bulandra în Compania Marioara Voiculescu - Bulandra, pe care le-o cedează în 1916 și revine la Teatrul Național. Societară a Teatrului Național din București la vârsta de 19 ani, rămâne actriță a trupei până în 1947, când noul director Zaharia Stancu o obligă să se pensioneze. Profesoară de Artă Dramatică, printre elevii ei fiind Olga Tudorache, Liviu Ciulei și Carmen Stănescu. În ultimii ani de viață trăiește în sărăcie și le predă ”știința vorbirii” actorilor de la Teatrul Nottara, la solocitarea directorului Horia Lovinescu.

Trivia

La vârsta de 17 ani devine mamă, după ce se căsătorește cu fiul unui bancher. Fiul ei este Paul Voiculescu Quintus.
Alexandru Davila o numește ”Mareșala Teatrului Românesc”.
În stagiunea 1924-1925, joacă în travesti rolul principal din ”Peer Gynt” de Ibsen, la Teatrul Național.
Prima femeie din România care a fondat şi condus propria companie de teatru.
La sfârşitul războiului, Marioara Voiculescu îşi propusese, împreună cu George Vraca, Ion Manolescu şi A. Pop Maţian, să reprezinte spectacolul cu ”Oedip Rege” de Sofocle pe ruinele Teatrului Naţional bombardat de nemţi, ca mod de a protesta împotriva barbariei şi a morţii. Neputând fi realizat în acel spaţiu, spectacolul se reprezintă într-o sală închisă şi apoi este purtat în turnee în întreaga ţară. Regia fusese semnată de Victor Bumbeşti şi Victor Eftimiu.
În 1953, Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne îi acordă titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.
În 1965 apare volumul ”Jurnal. Memorii”, ediție îngrijită de criticul de teatru Florica Ichim.

Marioara Voiculescu despre actorie:
“Mi-am dat seama că teatrul este o carieră nebănuit de grea şi că numai anumite fiinţe sunt miruite de Dumnezeu. Am înţeles că ceea ce vroiam să învăţ e un lucru nespus de dificil, şi că, dacă nu ajungi ceea ce a ajuns marea artistă din faţa mea, mai bine să renunţi la tot şi să te înfunzi în ceaţa vieţii unde toţi oamenii seamănă unii cu alţii.” (ziarulmetropolis.ro)

Back To:

Filmmaker's Page
AaRC > Filmmakers
AaRC > Home Page