Absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti (promoţia 1947). Debutează la Teatrul de Revistă „Cărăbuș” condus de Constantin Tănase, unde interpretează, pentru prima oară, cântecul „Ți-a ieșit coșaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian, devenit apoi șlagăr. Actor la Teatrul Giulești (azi Odeon) 1952-1968 și la Teatrul Național din București. "Colea Răutu este omul care aduce misterul.
Pomeţii lui puternici şi ochii mărunţi, privind îngheţat, şi vorbele ce se strecoară anevoie printre maxilarele strânse şi mişcările-i sgârcite, toate sunt bune conducătoare de enigmă. Şi de forţă. Când Colea Răutu apare în colţul ecranului, în chip de hatman cu capul ras ori de anchetator sever, ori de ţăran răsculat, aerul încremeneşte în jur, spectatorii se strâng o clipă în scaune, suspansul e creat urmează explozia. Dar nu vine întotdeauna. Colea Răutu ştie să domine. În primul rând propriul tumult interior: de sub chipul de piatră dăltuit cu urcuşuri şi coborâşuri în care se pitesc umbrele, nu pot ţâşni afară decât gândurile şi expresiile cărora li se dă voie să se arate. Şi sunt puţine acelea: personajele lui Colea Răutu fac parte din acea rasă de bărbaţi cărora când le tai braţul nu curge sânge, şi când le striveşti sufletul nu scot un geamăt. Arma lor e stăpânirea de sine. Stăpânirea bărbătească, dură, brutală, cu sine însuşi şi cu alţii. Colea Răutu este un dur. Un dur cu farmec, fierbinte, venind din adâncuri, un dur învăluit în aburii atrăgători ai misterului". (Sanda Faur, Almanah Cinema 1970)
